Întodeauna mi-a plăcut interfata HTC Sense de pe telefoanele HTC cu Windows Mobile şi cu Android. Şi mi-a plăcut widget-ul de vreme din HTC Sense. Acum, acest ajunge pe Windows sub numele HTC Home.
HTC Home reuşeşte să refacă aspectul original al widget-ului – cu ceas si condiţiile meteo inclusiv pe următoarele câteva zile. Arată bine şi oferă următoarele facilităţi:
porneşte automat odată cu sistemul de operare
se poate seta intervalul de update
suport Aero
animaţii
diverse dimensiuni de la Small la Very Big
Versiunea actuală este 2.0 alpha. Are câteva mici probleme dar per ansamblu pare să ruleze fluent. Din păcate, nefiind un widget standard, nu poate fi adus “on top” prin combinaţia Win+G.
HTC Home 2 merge pe Vista şi Windows 7 şi poate fi descărcat de aici.
Recunosc, am mai multe conturi de Gmail. Şi de Docs. Şi de Picasa. Şi de orice alt serviciu Google pentru că am mai multe conturi Google. Şi pentru că chiar le folosesc. De exemplu, le folosesc în mod frecvent pentru Google Reader.
Am sute de feed-uri în Google Reader iar folder-urile şi tag-urile nu mi se par suficiente pentru a le organiza. Ar fi utile nişte subfoldere. Dar până când Google va realiza asta, mă mulţumesc cu mai multe conturi.
De o lună, de când au lansat Google Multiple Account Sign-In, este foarte uşor să treci de la un cont la altul. Cu ajutorul acestei funcţii poţi adăuga în profilul Google maxim trei conturi între care poţi schimba fără să mai dai Sign Out respectiv Sign In.
Acestea fiind spune, am pus la treaba Google Reader şi Google Multiple Account Sign-In şi mi-am separat feed-urile. Am păstrat în contul principal feed-urile de prioritate 1 (Internet, gadgeturi, software, IT în general) şi am mutat în alt cont, prin export, celelalte feed-uri gen bloguri generaliste, fotografie, fun, presă etc.
Dacă ar fi existat subfoldere în Google Reader, nu ar mai fi fost nevoie de acest artificiu. Dar aşa, contul e pe post de folder, iar tag-urile sunt subfolderele. Singura problemă este ca cookie-ul de Google Multiple Account Sign-In expiră după câteva zile, iar atunci trebuie din nou să mă loghez în contul secundar.
După ce am dat zeci de telefoane şi am alergat după el cam o luna, am reuşit în sfârşit să pun mâna pe un preţios decodor HD de la RDS (HUMAX DIGI+C HD). Nu exagerez când spun pretios. Receptoarele astea se vând ca painea caldă în rarele ocazii când sunt puse la vânzare.
Trec peste faptul ca cei de la RDS ar merita o corectie pentru faptul ca atrag clientii cu HD-ul dar nu au decodoare. Şi nu am de gând să fac un review amânunţit. Au făcut-o alţii înainte mea aici, aici şi în alte părţi. Vreau doar să scot în evidenţă câteva aspecte pe care le-am remarcat după câteva minute de butonare.
De bine:
Meniurile arată foarte bine şi sunt organizate logic. De exemplu, meniul de organizare a posturilor include toate funcţiile utile de la mutarea postului, la redenumirea sau ştergerea acestuia.
Listele de posturi favorite, în număr de 5, sunt uşor de configurat şi pot fi redenumite. Există mai multe modalităţi de includere a unui post într-o listă.
Funcţii multimedia limitate – video, muzică, foto
EPG-ul are funcţie de căutare şi memento. Memento-ul poate fi modificat. De exemplu, dacă pentru un post nu corespunde ora afişată de EPG, o poţi modifica pentru ca reminder-ul să apară la ora corectă. Microbistul din mine găseşte utilă căutarea în EPG după cuvinte cheie gen fotbal şi live.
Banda info afişează o serie întreagă de date utile: dată şi oră, emisiunea în desfăşurare şi cea care urmează, tipul sunetului, rezoluţia, existenţa mai multor surse audio, subtitrări, teletext etc.
Telecomandă este de tip Media Center, fapt pentru care majoritatea butoanelor au acelaşi plasament ca la televizorul meu.
De rău:
Schimbarea posturilor nu se face atât de rapid pe cât auzisem/citisem până acum.
Butoanele care sunt folosite pentru navigarea în meniuri nu au niciun rol în schimbarea posturilor. Funcţiile sus şi jos ar fi putut fi mapate pentru schimbarea posturilor iar dreapta/stânga pentru volum.
Diferenţa de volum dintre posturile cu sunet Dolby şi celelalte este extrem de supărătoare. Din cauza conexiunii HDMI, volumul acestor posturi poate fi reglat doar din televizor
Informaţiile din EPG nu apar decât dacă alegi limba română pentru meniuri. Eu aş fi preferat engleza dar se pare că nu se poate.
Una peste alta, HUMAX DIGI+C HD este un decodor bun iar meciurile în format HD fac toţi banii. Sper totodată să apară cât mai multe posturi HD şi cât mai repde.
Am ajuns la concluzia ca la noi este mai bine sa nu fii clientul unui serviciu/companii decat sa fii. Suna ciudat, stiu, dar asa e. Relatia companie – client respectiv potential client este ca o casnicie in acceptiunea unora: clientul este curtat pana este convins, dupa care e lasat in dorul lelii.
Pot sa iau orice exemplu de la operatorii GSM, la firmele de cablu. Ofertele pentru clientii noi curg: reduceri de tarife, gratuitati, minute sau posturi TV gratuite etc.
Odata ce ai semnat, esti pe cont propriu: ce oferte, ce suport tehnic? Asta e! Ai semnat, acum suporti consecintele. Abia cand ii anunti ca te-ai saturat si vrei sa renunti la contract incep sa-ti faca iar curte.
Cu riscul de a spune lumea ca sunt fan Google, recunosc ca-mi place Android si ca il consider cel mai bun sistem de operare pentru telefoane la ora actuala. Cel putin pana apare Windows Phone 7 desi sunt aproape convins ca Microsoft nu va reusi prinda din urma concurenta de la prima incercare.
Google Android este cel mai bun sprijin al ideii de specializare a producatorilor din punct de vedere hardware si software. Desi Google sustine ca nu este o “software company”, a facut o treaba foarte buna in cazul lui Android. Mult mai buna oricum decat au facut-o pana acum producatorii de telefoane, spre exemplu.
Si sunt foarte multe exemle de producatori care fac un hardware bun dar un software prost. Nu doar producatorii de telefoane s-au dovedit de multe ori incompetenti cand a venit vorba de sistemul de operare si aplicatii. La fel este si cazul multor producatori de playere MP3, de tunere TV etc. Tragand linie, imi este clar ca producatorii de hardware ar trebuie sa foloseasca un software facut de o companie de software.
Revenind la Android si la ideea mea fixa, iau ca exemplu telefoanele Samsung si LG. Am avut intodeauna rezerve fata de telefoanele acestor producatori, tocmai din cauza software-ului. De cand au lansat terminale cu Android, atat Samsung, cat si LG imi par dintr-o data mult mai interesanti. Si asta pentru ca stiu ce inseamna Google Android si recunosc rapid un produs/hardware bun.
Ce vreau sa spun este ca mi-ar placea sa vad, in unele domenii (in special la telefoane dar nu numai), producatori exclusiv de hardware si producatori exclusiv de software. Pentru ca cei de hardware pot face un produs bun, iar cei de software le pot oferi un software bun. Si toata lumea are de castigat.
Îmi plac multe lucruri la Google Chrome dar poate cel mai mult îmi place că Google nu pune mare preț pe versiunile majore, ca Mozilla. Cei de la Mozilla nu aduc îmbunătăţiri decât prin versiunile majore (gen 3, 4) şi foarte rar printr-un update minor. Aşa se face că, la Firefox, ai de aşteptat cât un an sau mai bine până să vezi ceva nou.
Google, pe de altă parte, îşi îmbunătăţeşte browser-ul continuu. Mă refer aici la versiunea dev, nu la cea stabilă. Pur si simplu, după ce îşi face un update la o versiune noua minoră gen 6.0.346 sau 6.0.469 observi ceva schimbat.
De exemplu, în ultima săptămână, am observat că:
Tab-urile inactive ale căror pagini îşi dau refresh automat (gen Google Reader sau Hootsuite) afişează o uşoară strălucire când are conţinut nou
Progresul download-urilor este afişat de pictograma din taskbar (dacă închizi bara de download)
Esenţa este că la Chrome vezi ca se lucrează continuu, că oamenii aceia îşi bat capul şi vin cu inovaţii sau măcar funcţii inspirate de la alte browsere. Versiunile majore, precum Chrome 7 care a apărut chiar azi pe canalul dev, nu vin decât aducă un plus de stabilitate şi câteva modificări mai puţin vizibile.
Mozilla ar avea de învăţat din povestea asta. Ei se plâng că utilizatorii nu se grăbesc să treacă la versiunile noi. Dacă ar rezolva problema compatibilităţii extensiilor şi ar face un „silent update” cum face Chrome, utilizatorii ar avea întotdeauna cea mai nouă versiune şi cele mai recente patch-uri de securitate.
Era o vreme, acum ani buni, cand citeam cu pofta stirile si articolele de pe site-urile celor doua mari ziare de sport, Gazeta Sporturilor si Prosport. Era vremea in care materialele erau scrise de jurnalisti.
Acum, locul jurnalistilor pe site-urile de sport a fost luat de copii. Copii care nu au sub nicio forma talentul si inspiratia jurnalistilor experimentati. Si nu e vina lor ca scriu pe marile site-uri de sport. Dar majoritatea materialelor de pe site-urile de sport, fie contin ineptii, fie sunt pline de greseli de orice fel, fie vin cu informatii fabricate. Cert este ca, dupa citirea unui articol, nu raman cu satisfactia ca am aflat ceva nou sau ca am citit un material de calitate.
Nu spun ca eu sunt fara de greseala si ca articolele mele sunt perfecte. Am si eu pacatele mele si accept intotdeauna criticile. Si nici nu sunt genul care sa critice cu orice pret. Dar in conditiile astea, am ajuns sa nu mai intru pe site-urile de sport cu saptamanile. Si nu cred ca sunt singurul.
Este adevarat ca, pentru coeficientul mediu de inteligenta al microbistului, articolele scrise de acei copii platiti probabil corespunzator “talentului” lor sunt suficiente. Pe mine unul insa m-au pierdut. Doar pe blog-urile jurnalistilor mai simt ca citesc un articol in adevaratul sens al cuvantului.
Eu unul as prefera sa angajez oameni care stiu sa scrie, chiar daca trebuie sa le dau salarii mai mari. Pe termen lung, nu as avea decat de castigat.
Toti producatorii de laptopuri fac un ban cinstit atunci cand vand laptopuri si atunci cand iau bani de la producatorii de software pentru a vinde laptopuri cu anumite aplicatii preinstalate. Nu le pasa nici cat negru sub unghie ca utilizatorii nu le folosesc si ca primul lucru pe care il fac atunci cand isi cumpara un laptop nou este fie sa dezinstaleze aplicatiile respective, fie sa reinstaleze sistemul de operare pe curat.
Regele neincoronat al laptopurilor pline de crapware este de departe Sony. Am la test zilele acestea Sony Vaio Y. Un laptop foarte reusit la un pret foarte nereusit. Am incercat sa numar programele Sony care vin preinstalate pe acest laptop. Cand am depasit 40 am renuntat.
HP-ul meu nu are foarte multe crapware-uri instalate. Dar cele care sunt, sunt extrem de enervante. De exemplu, utilitarul HP Update. In mai bine de doi ani nu a gasit nici macar un update pentru programele HP care sunt instalate pe laptop. In schimb, si-a facut update singur de vreo 7-8 ori.
Dorel e de la ţară. Nu e cel mai inteligent tip dar, după ce a terminat facultatea, s-a gândit să rămână în Bucureşti. Printr-un concurs de împrejurări, Dorel a prins un post bun. A câştigat bine, suficient de bine pentru a-şi plăti chiria şi a-şi cumpăra maşină.
Toate bune şi frumoase dar lui Dorel nu-i place de nicio culoare Bucureştiul. Cu o aroganţă lipsită de alt temei în afară de prostie, Dorel priveşte oamenii şi oraşul în care s-a stabilit cu superioritatea unei girafe ameţite.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că e murdar dar Dorel nu se fereşte să arunce hârtii pe jos.
Lui Dorel şi celor 10 prieteni ai lui din copilărie care s-au stabilit în Capitală după facultate nu le place Bucureştiul pentru că cică e aglomerat.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că sunt prea multe maşini în trafic, dar Dorel nu se deplasează nici până la colţul străzii fără maşină.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că nu ai unde să-ţi laşi maşina, dar nu s-a gândit niciodată să-şi lase SUV-ul într-o parcare cu plată.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că e poluat dar nu ar merge pe bicicletă la serviciu nici în ruptul capului.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că şoferii nu respectă regulile de circulaţie dar Dorel nu semnalizează când schimbă direcţia de mers iar la semafor depăşeşte toată coloana şi se bagă în faţă.
Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că oamenii nu au spirit social dar Dorel închide ochii când vede o tânără hăituită de nişte puşlamale.
Dorele, dacă te recunoşti în rândurile de mai sus, lasă-ne!
Dorel e de la ţară. Nu e cel mai inteligent tip dar, după ce a terminat facultatea, s-a gândit să rămână în Bucureşti. Printr-un concurs de împrejurări, Dorel a prins un post bun. A câştigat bine, suficient de bine pentru a-şi plăti chiria şi a-şi cumpăra maşină.
Subscribe Feed (RSS)