În cele aproximativ 60 de minute cât a trebuit să aştept azi dimineaţă la departamentul de contracte al unui sediu RCS-RDS din Bucureşti, am asistat amuzat, împreună cu alţi câţiva plătitori subjugaţi, la un spectacol sublim.

Fetele de la casierie aveau ordine clare: tuturor celor care vin să-şi plătească factură trebuie să li se spună de “stick-ul pentru Internet mobil”. Şi cât am stat eu acolo, majoritatea plătitorilor conştiincioşi care se perindau la ghişeu erau femei trecute de 60, 70 sau chiar 80 de ani.

Evident, ca toţi ceilalți plătitori nevinovaţi, băbuţele erau tentate cu Internetul mobil. Dialogul începea după efectuarea plăţii şi suna aşa:

Casieră: Stick-ul de Internet mobil vi l-aţi luat?
Băbuţa: Ce ală?
Casieră: Stick-ul de Internet mobil, primiţi unul gratuit dacă sunteţi abonat la noi.
Băbuţa: Da?
Casieră: Da, vreţi?
Băbuţa: Păi dacă e gratis…
Casieră: Atunci duceţi-vă la colega mea de la vânzări să vă dea unul.

Sunt absolut convins că bătrânele nu ştiu ce e ală Internet sau Internet mobil. Şi niciuna din cele două casiere nu se obosea să le dea informaţii. E adevărat că nici băbuţele nu erau interesate. Era o chestie gratuită, altceva nu mai conta.

Şi aşa o să fie România fruntaşă la Internet mobil, iar tovarăşul de la vânzări o să dea raportul cu mândrie şi o să ne spună cât de mulţi abonaţi a atras el.