Aventuri cu cărți elecronice

DRM-ul e una dintre cele mai mari porcării care au fost inventate pentru protejarea drepturilor de autor. E o porcărie în domeniul filmelor, al muzicii și e o porcărie mult mai mare în cazul cărților.

Am cumpărat un ebook de la un magazin online, fără să mă gândesc cât timp voi pierde până voi reuși să îl citesc pe tabletă.

Când cumperi un ebook, ți se trimite pe mail un link de unde poți să descarci un fișier .acsm, care nu este decât un link către cartea propriu-zisă în format epub.

Cartea respectivă este protejată prin DRM. DRM-ul este dezvoltat de simpaticii de la Adobe. Așa că, pentru a descărca un ebook protejat prin DRM folosind fișierul-link cu extensia .acsm îți trebuie un program făcut de Adobe. Se numește Adobe Digital Edition și are versiune de Windows, iOS și Android.

După ce te prinzi de toate astea, te lovești de descărcatul epub-ului. De fiecare dată când încercam să-l descarc, atât pe Windows, cât și pe iOS, primeam eroarea de mai jos.

A mers într-un final cu Opera de Windows. Cu Chrome de Windows, Chrome de iOS și Safari de iOS mi-a dat de fiecare dată acea eroare. Nu știu de ce, dar, aparent, e o problemă de browser.

DRM-ul are rolul de a limita numărul device-urilor pe care este deschis un ebook. Cartea pe care am luat-o eu poate fi citită pe maxim 6 dispozitive.

DRM-ul poate fi dezactivat. Există destule programe care fac asta, dar am vrut să urmez calea standard, cum ar trebui să se chinuie un utilizator corect.

Ca să o transfer pe tabletă, mi-am călcat pe inimă și am instalat iTunes, program care ar trebui interzis prin lege. Însă, surpriză! iBooks nu recunoștea fișierul. Cartea apărea în aplicație, dar nu putea fi deschisă. Aparent, Apple nu dă doi bani pe DRM-ul Adobe. De ce ar susține cumpărarea ebook-urilor din alte surse, decât propriul magazin?

Așa am ajuns la Google Play Books. Aplicația nu e la fel de simpatică precum iBooks, dar nu doar că deschide cărțile cu DRM, dar și copierea cărților pe tabletă e mult mai simplă: urci fișierul pe site, dintr-un browser de PC, după care intri în aplicație pe tabletă și alegi să o salveze local pentru a o putea citi offline.

Asta a fost povestea pe scurt. Eu am pierdut vreo două ore din momentul în care am dat comanda până când a putut deschide cartea pe tabletă. Evident, că îmi pierdusem cheful s-o citesc după toate astea.

Ca de obicei, Apple nu sunt proști. Nesuferiți, clar. Acum, dacă stau să mă gândesc, aș da bucuros 7 euro în iTunes, ca să citesc cartea în iBooks, fără toată bătaia asta de cap, decât 19 lei, cât m-a costat cumpărând-o dintr-un magazin online, care, de fapt, nu poartă nicio vină.

Mai bine închizi ochii și deschizi buzunarul la puțină manipulare, decât să investești nervi și timp într-o chestie stupidă care n-ar fi trebuit să existe de la bun început.

Firefox pentru iOS ne arată (încă o dată) cât de irelevantă a ajuns Mozilla

La câțiva ani după ce a apărut pe Android, Mozilla a lansat azi prima versiune de Firefox pentru iOS. Și a lansat-o cam degeaba, din păcate. Spun din păcate strict din punctul meu de vedere, am fost un mare fan al primelor versiuni, când nu exista Chrome și nu aveai nicio alternativă mai bună.

Te-ai fi așteptat ca după atâția ani de întârziere să vină măcar cu ceva care să-l diferențieze și să-ți dea un motiv să-l folosești. Dar Firefox pentru iOS încarcă paginile greu și nu are absolut nimic în plus față de concurență.

Singurul motiv pentru care ai putea să-l preferi este sincronizarea cu Firefox de desktop. Un utilizator care folosește Firefox pe calculator ar prefera comoditatea sincronizării parolelor și bookmark-urilor. Dar dacă va face o comparație cu Safari și va vedea câte secunde așteaptă în plus la încărcarea fiecărui site, îi va trece.

Fireofx iOS

Firefox iOS

Dacă se va dovedi că am dreptate, iar Firefox pentru iOS va ajunge un eșec, va fi încă unul într-un șir care ar trebui să le dea de gândit celor de la Mozilla: Firefox pentru desktop a încetat de mult să mai fie cel care inovează, acum fiind mai mult cel care copiază; Firefox OS este un sistem de operare ce are mai puține șanse de succes decât Windows Mobile (știu, e greu de crezut); iar acum Firefox pentru iOS care nu are nimic prin care să câștige utilizatori noi.

Problema e că doar cu produsele marilor companii gen Microsoft, Apple sau Google nu ne va fi bine. Avem exemplul Internet Explorer. Exemplul Windows Mobile. Exemplul Google Chrome. Și altele. Marile companii inovează doar până la un anumit punct. După care încetează să le mai pese iar produsele respective rămân într-o stare latentă. O companie sau un produs care vine să strice status quo-ul si care respectă niște principii solide, cum a fost Firefox la începuturi este ceea ce are nevoie orice nișă. Și ceea ce are nevoie și enduser-ul.

Din păcate, Mozilla a încetat să mai fie acea companie din momentul în care a rămas în urma celor pe care încerca să-i pericliteze și a început să arate exact ca unul dintre ei: lipsită de interes și de inspirație.

Atâția ani de propagandă inutilă

Am realizat o chestie, după ce am citit acest post al lui Moise Guran. Nu că ar fi neapărat ceva nou, dar niciodată nu mi s-a părut mai clar ca acum.

Antena 3 și RTV au cei mai bătrâni și cei mai puțin educați telespectatori. Unde am mai văzut aceste caracteristici? La fiecare alegeri, în dreptul PSD-ului.

Nu corespondența asta e revelația. Ci faptul că, după atâția ani de propagandă, Antena 3 nu a convins pe nimeni. Au aceiași telespectatori ca la început. Nu au câștigat adepți noi. Și-au crescut audiența grupând sub aceeași umbrelă simpatizanții PSD, cei care gândeau deja într-un anumit fel și cărora li s-a servit ceea ce doreau să audă/vadă.

Dar, politic, nu au câștigat nimic. Se scaldă în același bazin după atât amar de vreme, fără să fi convins mase noi de populație. Nu au convins tineri, nu i-au convins nici pe cei mai educați. 56 de ani media de vârstă?

Morala? Pare-se că ne-am mai deșteptat și gândim suficient de independent, cât să nu mai căscăm gura la taraba oricărui mogulaș, indiferent în ce parte ar trage. Asta sau nu prea ne mai pasă.

De ce e dispusă Microsoft să ofere Windows gratuit 

De puțin mai bine de un an, de când e Satya Nadella a devenit CEO, Microsoft pare o companie profund transformată, cu o filosofie schimbată și, per ansamblu, mult mai pozitivă în tot ceea ce face.

Omul a zis, când a fost înscăunat, că prioritățile companiei vor fi serviciile și mobile-ul. Și nu doar că s-a ținut de cuvânt, dar s-a mișcat repede și a luat chiar decizii importante în acest sens. 

Am tot văzut în ultimul an cum Microsoft a lucrat de zor și a lansat versiuni noi și update-uri majore ale aplicațiilor sale mobile pe principalele platforme, neglijând chiar Windows Phone pentru a fi cât mai prezentă pe Android și iOS. Suita Office și clientul de mail Outlook sunt doar două exemple. La fel s-a întâmplat și cu o parte a serviciilor online. Mai puțin Bing.

Dar marea revelaÈ›ie este noua abordare pe care Microsoft o are vis-a-vis de Windows. Faptul că Windows 10 va fi un update gratuit pentru o mare parte a utilizatorilor, inclusiv pentru cei care folosesc variante piratate, spune multe despre cât de departe este dispus să meargă Nadella, cu sprijinul lui Gates. Iar mie unul mi se pare că pentru Gates este un “I bet my company on it” reloaded.

Windows va fi locomotiva care va trebui să tragă după ea vagoanele Microsoft: online-ul, mobile-ul și restul. Acestea din urmă vor trebui să livreze utilizatorului avantaje unice, pe care concurența nu le poate strecura așa ușor pe PC. Va trebui să fie ceva care să-i comunice în clar celui care folosește Windows pe PC ce beneficii importante va avea dacă la sistemul de operare Microsoft pe care îl folosește (gratuit) atașează și alte produse Microsoft: o suită Office pe bază de abonament, un telefon / o tabletă în care găsește imediat fișierele și aplicațiile pe care le are pe PC, un motor de căutare aflat la un click distanță de taskbar, un client de mail, un serviciu de stocare online și altele. Totul ramificându-se de la Windows. De la Windows-ul de pe PC.

Cu ocazia asta Microsoft își va recăpăta și aura pozitivă. Acea imagine de companie care e de partea utilizatorului pe care Google a pierdut-o și pe care Apple nu a avut-o niciodată cu adevărat.

De ce o revista de IT tradusă e o idee proastă

Când am aflat că va reapărea pe piață revista Chip m-am bucurat. În ciuda problemelor de distribuție ale print-ului în România, e trist că, deși avem atâția pasionați de smartphone-uri și tehnologie în general, nu avem și o presă scrisă de specialitate. Dar la fel de repede cum m-am bucurat, tot așa m-am și dezumflat când am realizat că va fi doar o traducere a versiunii germane. Presa tradusă e o idee proastă în general și una dezastruoasă pe partea de IT.

Trec peste traducere, unde ai nevoie de un traducător care să înțeleagă termeni și exprimări de specialitate și peste adecvarea conținutului la interesul utilizatorilor autohtoni și dau un singur exemplu: un tutorial tradus stângaci în limba română, cu termeni de specialitate în engleză și screenshot-uri cu interfața în limba germană.

Chip, ianuarie 205

 

De ce apelurile vocale din WhatsApp vor fi ”huge”

WhatsApp a început deja rollout-ul pentru apeluri de voce și nu va trece foarte mult până când noua funcție va fi disponibilă pentru toți utilizatorii.

Sigur, sunt multe alte aplicații care oferă apelare vocală gratuită, iar Skype există parcă de când lumea. Dar nicio altă aplicație nu are baza de utilizatori pe care o are WhatsApp: peste 700 milioane utilizatori activi pe lună.

WhatsApp este huge când vine vorba de mesaje. Trimite peste 30 miliarde mesaje pe zi. Adică cu 50% mai mult decât cele 20 miliarde SMS-uri trimise de pe toate telefoanele din toate rețele din lume.

via Benedict Evans

Iar acum, cei peste 700 milioane de oameni care folosesc aplicația cel puțin o dată pe lună vor avea la dispoziție și apeluri vocale. La fel de simplu, cu contactele din telefon, în aplicația cu care sunt deja familiarizați.

Va ajunge și apelarea vocală din WhatsApp să depășească apelurile de voce clasice? Greu de spus. Dar important este că amenințarea există, e cât se poate de reală, și, dacă aș fi operator GSM, nu aș sta cu mâinile în sân.