Cum folosești (cu adevărat) eficient touchpad-ul unui laptop [productivity shit]

Touchpad-ul e chestia aia mare și dreptunghiulară de la laptop pe care nimeni nu o folosește pentru că fie e prost făcută, fie are un suport software slab.

Recent m-am lovit de o combinație care mi-a compromis plăcerea de a folosi touchpad-ul așa cum îmi plăcea, cu tweak-urile mele mele obsedate de productivitate. Aveam fiecare tap, fiecare gest pus să îndeplinească o funcție specifică, așa cum am considerat eu că e cel mai ușor și cel mai rapid de folosit. Dar Lenovo + Synaptics + Windows 10 a fost combinația care mi-a distrus acțiunile cu care eram obișnuit.

Așa că am investit o oră într-o cercetare care nu doar că mi-a readus opțiunile pierdute, dar am reușit să-mi configurez un touchpad 100% clickless.

50 de minute le-am pierdut încercând o mulțime de editări de regiștrii găsite pe net, dar niciuna nu a funcționat. Așa că am căutat un program care să mă lase să-mi configurez touchpad-ul cum vreau eu. Și am dat peste TwoFingerScroll, o aplicație mică (are vreo 200k) și veche (ultima actualizare e din 2009) dar genială.

Ca să fie clar, orice touchpad modern are două tipuri de interacțiuni: prin click și prin tap. Click e apăsarea butoanelor până la momentul în care chiar se aude ”click”, tap e o simplă atingere. Evident că e mult mai plăcut și mai productiv să folosești un touchpad prin tap-uri, decât să te chinui să nimerești butoanele și să le apeși suficient de tare să facă ”click!”.

Problema e că Windows 10 și driverele Synaptics pentru Lenovo nu mă lăsau să configurez acțiunile, ci doar să le activez și să le dezactivez. Vrei să activezi tap-ul cu trei degete? Sigur, dar singura funcție pe care o realizează e să deschidă Cortana (care e oricum inutilă în România). Mai bine nu.

TwoFingerScroll e un nume înșelător, micul program face mult mai mult decât să activeze funcția de scroll cu două degete, care oricum e suportată și de driverele oficiale. Te lasă să configurezi modul în care vrei să folosești cele mai importante funcții în așa fel încât să folosești doar tap și să miști cât mai puțin cursorul pe ecran.

Așadar, pe lângă scroll-ul cu două degete am configurat touchpad-ul în felul următor.

Two fingers = middle button (util în browser)

Cum funcționează: atingi touchpad-ul cu două degete simultan.

Ce face: deschide link-uri într-un tab nou și închide un tab dacă-l acționezi oriunde pe tab (fără să vânezi micul x).

Three fingers = Right button

Cum funcționează: atingi touchpad-ul cu trei degete simultan.

Ce face: deschide meniul contextual (e mult mai rapid un tap cu trei degete decât să apeși butonul fizic de click dreapta al touchpad-ului).

One + one finger = Button 4

Cum funcționează: atingi touchpad-ul mai întâi cu un deget, apoi repede cu al doilea

Ce face: emulează funcția back în orice program care o folosește de la browser web la Windows Explorer

Two + one finger = Button 5

Cum funcționează: atingi touchpad-ul mai întâi cu două degete, apoi repede cu al treilea

Ce face: emulează funcția forward în orice program care o folosește

Evident că poți schimba acțiunile. De exemplu, dacă îți e mai util, poți pune click-ul dreapta pe One + one finger. Oricum l-ai configura, la final e ca și cum ai folosi un mouse cu 5 butoane.

Îmi dau seama că poate suna complicat la început și că par multe acțiuni care trebuie memorate, dar, de fapt, e foarte simplu iar câștigul în timp și comoditate e enorm.

Nu doar că folosești touchpad-ul exclusiv prin tap-uri, fără vreun click greoi, dar când îți petreci ore bune în fiecare zi în browser ajungi să apreciezi mici avantaje, precum deschiderea rapidă a unui link într-un tab nou sau back-ul dat într-o fracțiune de secundă, în loc să plimbi cursorul de ecran și să dai click pe butonul din browser.

Cel mai bun program de descărcat poze de pe Flickr

Cum toată lumea e mega încântată de noul Google Photos (am auzit oameni bucuroși în 2015 pentru sortarea cronologică) și mulți își țin pozele și pe alte site-uri, se vor căuta probabil soluții de migrare.

Eu unul rămân utilizator fidel Flickr, cu toate bubele lui, dar cu ocazia asta mi-am pus o parte din fotografii și pe Google Photos. Din două motive: slideshow-uri pentru Chromecast și creațiile automate.

Dar ca să muți pozele de pe Flickr în altă parte trebuie mai întâi să le descarci, iar asta nu este o funcție oferită de Flickr decât individual. La cei aproape 70 GB ai mei nu era cea mai bună soluție.

Soluții există, dar majoritatea aplicațiilor sunt vechi și fie nu prea mai funcționează cum trebuie. Pentru altele trebuie să plătești abonament dacă vrei să descarci mai multe albume o dată sau să iei pozele de rezoluția originală.

Cea mai bună soluție pe care am găsite-o se numește Downloadair (e necesară instalarea Adobe Air). Nu trebuie decât să selectezi albumele dorite și să dai comanda.

Upload-ul pe Google Photos se poate face automat, cu utilitarul lor de sincronizare. Dacă vrei însă să le ții frumos pe albume, trebuie să le urci folder cu folder și la final să creezi un album nou.

Chromecast controlat prin telecomandă

Cel mai nou update de firmware pentru Chromecast rezolvă unul din cele mai importante neajunsuri pe care i le găseam acestui mic dar versatil stick de streaming: suportul pentru telecomandă.

Pentru a putea fi controlat prin telecomandă, Chromecast trebuia să extindă suportul HDMI-CEC (protocolul care permite comunicarea mai multor device-uri legate prin HDMI). Avea și până acum suport pentru această funcție dar doar pentru pornirea și oprirea automată. De exemplu, când conectai o aplicație de pe telefon, tabletă sau calculator la Chromecast, acesta putea să pornească sau să schimbe automat intrarea televizorului.

Odată cu versiunea 27946 de firmware, suportul pentru HDMI-CEC este extins și pentru controlul redării. Mai precis doar pentru două funcții: play și pause. Cele mai folosite funcții și cele pentru a căror folosire chiar era aiurea să tot umbli la device-ul de pe care trimiți. Eu, de exemplu, am setat un media server cu Plex și, chiar dacă pare first world problem, chiar mă enerva să tot deblochez tableta și să deschid aplicația doar pentru a întrerupe redarea. Acum e simplu, merge direct din telecomanda televizorului.

Cum activezi HDMI-CEC pe televizor

Dacă Chromecast îți pornea sau schimba automat intrarea la televizor și până acum, înseamnă că ai deja HDMI-CEC activat și nu mai trebuie să faci nimic. Ar trebui să-ți meargă cu butoanele de play și pauză de pe telecomanda televizorului. Dacă telecomanda nu are aceste butoane, atunci televizorul nu are HDMI-CEC.

Activarea în sine a HDMI-CEC nu ar trebui să fie o problemă, doar să È™tii exact cum se numeÈ™te, pentru că fiecare producător a ales să-i dea un anumit nume. De exemplu, la Sony se numeÈ™te Bravia Sync iar calea care trebuie urmată în meniul principal pentru a o activa este Set-up – HDMI Setup – Control for HDMI [On] – HDMI Device List – Enable.

Update-ul de firmware la Chromecast se face automat iar numărul versiunii poate fi verificat în aplicația de mobile.

Productivitate cu IFTTT

Recunosc, sunt un freak al productivitatii. Si din lipsa de timp si din obsesia de a face cat mai multe si cat mai repede, am cautat intotdeauna mijloace prin care sa fac mai rapid si mai usor in special task-urile repetitive. Drept dovada ca si in concediu tot cu asta ma ocup.

Obsesia asta a productivitatii s-a concentrat in ultimii ani in doua directii. Pe de o parte task-urile online, pentru care folosesc doar servicii si aplicatii online, pe de alta parte task-urile mobile, pentru care incerc sa cresc cat mai mult productivitatea pe device-urile mobile. De exemplu, dupa o zi de lucru la birou, cand mai am de lucru si de acasa, prefer sa fac task-urile respective de pe tableta. Dintr-un motiv mai putin relevant mi se pare mai relaxant sa lucrez pe tableta, decat cu laptopul in brate.

Ce este IFTTT
Asa am ajuns la IFTTT, o aplicatie online pe care o stiu de mai multi ani, dar care abia recent a ajuns sa mi se para cu adevarat utila, pe masura ce numarul serviciilor suportate a crescut.

IFTTT (if this than that), pentru cei care nu stiu, permite crearea unor asa-numite retete. In functie de o anumita conditie, se declanseaza o actiune. Ambele componente ale retetei au parametrii proprii care pot fi configurati manual, ceea ce presupune anumite cunostinte elementare. Retetele pot viza atat servicii online, cat si aplicatii sau setari mobile. O reteta simpla predefinita poate sincroniza imaginea de profil pe care o ai pe Facebook, cu cea de pe alte site-uri. Pe partea de mobile, poti, de exemplu, activa o reteta prin care sa dai telefonul pe silent cand ajungi la birou.

Aceste retete ruleaza la numite intervale de timp si verifica daca sunt indeplinite conditiile alese, caz in care sunt declansate actiunile specificate.

Retete combinate pentru colectarea informatiilor
Folosesc foarte mult Feedly si Twitter pentru a fi la curent cu noutatile si a alege subiectele importante pe care sa le scriem. Feedly este deocamdata cel mai bun urmas al lui Google Reader, iar Twitter, daca separi ceea ce te intereseaza de zgomotul inerent unei retele sociale, este o sursa importanta de informatii mai ales daca vrei sa fii pe faza si sa reactionezi rapid. Asta in primul rand pentru ca Twitter nu te pacaleste cu un algoritm de rankare ce stabileste dupa criterii proprii ce e important pentru tine, ca Facebook, ci pastreaza ordinea cronologica a postarilor.

Aceste informatii, o data selectate, trebuie grupate intr-un loc. Acest loc pentru mine este Google Docs, pentru functia de colaborare in timp real. Si in loc de un du-te vino cu copy paste-uri, am pus la punct, cu o insiruire de doua retete, un proces automat.

20140624-130414-47054910.jpg
Prima reteta imi trimite in Feedly, la Saved for later, toate posturile la care dau Favorite pe Twitter. Cea de-a doua imi trimite intr-un tabel de Google Docs ales de mine toate item-urile salvate in Feedly, adica inclusiv cele venite din Twitter prin prisma primei retete.

Parametrii care insotesc actiunea si conditia unei retete imi permit sa aleg modul in care sursele colectate vor fi grupate. Pot sa aleg in ce document sa fie inserate informatiile, pot sa aleg in ce coloane din tabel sa apara si pot sa aleg si ce informatii de fie trase in tabel (titlu, URL, continut etc.).

Cum se traduce asta in productivitate? Pai, o data configurate retele, este suficient un singur click (sau tap pe tableta) in locul unei actiuni de vreo 30 de secunde. De tinut cont ca vorbesc de actiuni repetitive, adica cele 30 de secunde se inmultesc cu cateva zeci in fiecare zi.

IFTTT poate automatiza actiuni pe care le facem manual folosind diverse aplicatii web si retele sociale. Pe langa productivitate, cu IFTTT putem “adauga” functii serviciilor pe care le folosim. De exemplu, putem adauga remindere anumitor mail-uri din Gmail prin trimiterea automata a acestora la Google Calendar. Posibilitatile sunt limitate doar de serviciile pe care le folosesti si cele suportate de IFTTT.

Cu ajutorul catorva extensii, twitter.com e cel mai bun client de Twitter (update)

logo-twitterToti clientii de Twitter sug la anumite capitole. Fiecare are una sau mai multe hibe suficient de importante ca sa ma nemultumeasca. Inclusiv preaslavitul TweetDeck care trebuia neaparat dezvoltat in Adobe Air.

Daca nu te deranjeaza sa-l tii deschis in browser non-stop (Pinned tab), twitter.com se poate dovedi cel mai bun client de Twitter. Stiu, fiind site-ul oficial e impropriu spus client. Dar cu ajutorul unor extensii, twitter.com poate elimina nevoia vreunui client.

Ma refer aici la Google Chrome, dar si Firefox are extensii care fac acelasi lucru. In functie de ce pretentii ai, poti folosi mai putine sau mai multe extensii care extind functionalitatea lui twitter.com. Eu m-am oprit la:

[ad#ad-1]

  • favicon-alertsFavicon Alerts – extensie care afiseaza pe favicon-ul tab-urilor numarul de tweet-uri noi
  • goo.gl URL Shortener – pentru share de link-uri; suporta shortcut-uri de tastatura – de exemplu, eu mi-am configurat ALT+T pentru a posta pe Twitter pagina pe care sunt
  • Retweet Old School – pentru ca uneori am nevoie sa adaug o opinie proprie la RT-urile pe care le dau
  • Twitter Notifier – notificari pentru reply-uri si mesaje directe, pentru ca twitter.com nu are asa ceva
  • Twitter Filter – poti ascunde tweet-uri neinteresante plecand de la cuvinte cheie sau de la autori

Exista si extensii care ofera la pachet mai multe functii aditionale pentru twitter.com. De exemplu, Power Twitter for Google Chrome permite, printre altele, upload-ul imaginilor direct de pe site-ul oficial.

Gasesc mult mai simpla si mai eficienta folosirea in acest fel a lui twitter.com, decat un client dedicat sau unul de Google Chrome.

Smecheria cu +

Ca tot e la moda Google+ zilele astea, am un truc pe care cred ca putini il stiu, legat de Gmail. Gmail stie sa faca redirect daca adaugi “+ceva” la user.

Sa zicem ca am adresa john@gmail.com. Daca cineva trimte pe john+doe@gmail.com, mail-ul va ajunge unde trebuie, adica pe john@gmail.com.

La ce e utila toata treaba asta? Pai cand te inscrii pe diverse site-uri sau forumuri poti sa folosesti un o astfel de adresa fictiva iar in cazul in care spamerii pun mana pe ea, e foarte usor sa creezi un filtru care sa trimita in spam toate mesajele care vin pe adresa respectiva. Asta pana se prind si spamerii de jmecherie.

[ad#ad-1]