Idealist vorbind jurnalistul, bloggerul si orice alt specimen inrudit trebuie sa scrie ca albul e alb si negrul e negru. Spunerea adevarului este unul dintre cele mai importante principii care ar trebui sa ghideze orice individ care scrie undeva fie ca este o revista, un ziar, un site, un blog sau un forum.
PR-ul, pe de alta parte, trebuie sa creeze o imagine, sa ajute la vanzarea acesteia, sa creeze si sa mentina legaturi de afaceri. Adevarul nu are prioritate pentru PR, diplomatia este mult mai importanta. PR-ul poate vorbi cu tine la telefon cu glas mieros si sa te blesteme de mama focului cand inchide. Vorbesc in cunostinta de cauza aici, desi nu generalizez.
PR-istii care mananca mult
Job-ul de PR presupune in mod implicit anumite “calitati” ale celui care il presteaza. Trebuie sa fii un bun diplomat, sa stii sa scoti in evidenta calitatile produsului tau, sa il diferentiezi, sa stii sa minti si sa minti cand trebuie, sa te faci frate cu dracu’pana semneaza contractu’ etc.
Eu, ca jurnalist, pot sa accept toate astea si nu-l blamez prea tare pentru acest lucru. Sunt doar curios de ce isi alege un astfel de job. Cunosc si PR-isti OK, oricat de socant ar suna. Dar nu o sa accept niciodata ca un PR-ist sa imi bata obrazul pentru ca am spus adevarul. Acest gen de PR-ist reuseste sa faca de rusine un job in care care acest cuvant nu prea exista.
Din fericire, doar de doua ori am avut de-a face cu neandertalieni de acest gen. Odata a fost unul de la o firma care ne aducea telefoane la test. Mi-a atras atentia ca am scris de rau despre un telefon prost. I-am raspuns ca daca vrea un review pozitiv sa faca un produs bun.
A doua oara, recent, un PR-ist unineuronal le-a atras atentia colegilor mei de la PR ca am fost, spune el, prea dur intr-un editorial. Evident, nu era nimic neadevarat acolo, doar cateva formule literare pe care respectivul nu le-a apreciat. A fost prima si sper ca si ultima oara cand mi-am calcat pe orgoliu si mi-am autocenzurat o fraza. Am facut-o doar pentru colegii mei, sa le iau unineuronalul de pe cap. Daca ar fi venit direct la mine sa imi spuna, nu as fi facut-o. Imi asum raspunderea pentru ceea ce spun si scriu.
Nu pot sa spun ca ador PR-istii, dar nici nu consider ca sunt toti asa. Am mai spus, am cunoscut si cunosc si PR-isti de isprava. Am facut si eu PR ceva mai bine un an. Am urat fiecare clipa pentru eram pus in postura de a face opusul a ceea ce-mi placea: sa evit adevarul si sa scriu doar de bine.
Jurnalistii care scriu in stil PR, care spun doar aspectele pozitive, sunt niste jurnalisti prosti. Cei care au pretentia ca in articolele jurnalistilor sa se regaseasca limbajul de PR ar trebui sa citeasca un comunicat de presa in locul unui editorial pe bune.
Asa deci… cunosti si PR-isti de treaba, ai?
10X