Dorel e de la ţară. Nu e cel mai inteligent tip dar, după ce a terminat facultatea, s-a gândit să rămână în Bucureşti. Printr-un concurs de împrejurări, Dorel a prins un post bun. A câştigat bine, suficient de bine pentru a-şi plăti chiria şi a-şi cumpăra maşină.

Toate bune şi frumoase dar lui Dorel nu-i place de nicio culoare Bucureştiul. Cu o aroganţă lipsită de alt temei în afară de prostie, Dorel priveşte oamenii şi oraşul în care s-a stabilit cu superioritatea unei girafe ameţite.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că e murdar dar Dorel nu se fereşte să arunce hârtii pe jos.

Lui Dorel şi celor 10 prieteni ai lui din copilărie care s-au stabilit în Capitală după facultate nu le place Bucureştiul pentru că cică e aglomerat.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că sunt prea multe maşini în trafic, dar Dorel nu se deplasează nici până la colţul străzii fără maşină.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că nu ai unde să-ţi laşi maşina, dar nu s-a gândit niciodată să-şi lase SUV-ul într-o parcare cu plată.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că e poluat dar nu ar merge pe bicicletă la serviciu nici în ruptul capului.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că şoferii nu respectă regulile de circulaţie dar Dorel nu semnalizează când schimbă direcţia de mers iar la semafor depăşeşte toată coloana şi se bagă în faţă.

Lui Dorel nu-i place Bucureştiul pentru că oamenii nu au spirit social dar Dorel închide ochii când vede o tânără hăituită de nişte puşlamale.

Dorele, dacă te recunoşti în rândurile de mai sus, lasă-ne!