Roboţelul ăsta cred că e de-o seamă cu mine sau cel mult cu vreo 5-6 ani mai mic. E adevărat că timpul a lăsat urme şi că-i lipseşte o mână şi alte câteva organe mai puţin importante. Plus că are pe el un strat de jeg pe care n-am reuşit să-l scot de nicio culoare.
Acum îl chinuieşte nepoată-mea când vine pe la mine. După ce pleacă îl găsesc pe sub birou. Roboțelul ăsta merită o medalie pentru toate prin câte a trecut. M-a suportat pe mine şi toţi pereţii în care s-a oprit, iar acum o suportă pe nepoată-mea care nu e deloc o finuţă când vine vorba de jucării.
Tags: fotografie
