Carcasa asta de iPhone 4 e tocmai buna pentru falosi.

Apple Hateri ©, .

Varinata scurta

Pentru ca cei care fac turism nu stiu sa gandesca in perspectia, vor sa scoata parleala acum si nu-i intereseaza ce repercursiuni vor fi pe viitor.

Varianta lunga

Vrei sa pleci la munte. Cu trenul, ca n-ai chef sa pierzi o zi cautand un loc de parcare si doar ne ducem sa ne relaxam. Unde poti sa ajungi relativ repede cu trenul din Bucuresti? Pe Valea Prahovei, evident.

Black Friday, pentru cei care nu stiu, este o zi cu promotii “nebune” la produse electrice si electronice, de la telefoane la masini de spalat. Promotiile sunt de obicei intre 10% si 80%, chiar si mai mult in cazuri rare.

Adevarul e ca, desi nu a mai venit cu noutati in ultima vreme din cauza conditiilor nu tocmai bune de la Yahoo, Flickr este si asa mult in fata oricarui alt competitor. Niciun site de photosharing sau retea sociala nu poate rivaliza cu Flickr. Sigur, Facebook se lauda cu mai multe fotografii decat Flickr si e doar o chestiune de tinp pana cand va fi depasit din acest punct de vedere si de Google+.

Ca daca nu dai like la orice pagina sau brand si daca ascunzi spam-ul irelevant, ajunge la tine doar ceea ce conteaza.

Thx Google+.

Ce am invatat de la Google+ ©, .

A reiesit ca cei care folosese Internet Explorer sunt cei mai prosti din parcare iar cei mai inteligenti sau cei care prefera Opera.

Acum, de teama sa nu spuna lumea ca sunteti prosti, toti cei care folositi Internet Explorer veti trece la Opera si va veti da destepti.

Nu, serios, oare cine e mai prost aici: utilizatorul de Internet Explorer sau cercetatorul care a ajuns la concluzia asta? Nu, nu folosesc Internet Explorer si nici nu sunt platit de Microsoft sa-l promovez pe blog. Dar, dincolo de argumentele cercetatorilor respectivi, mi se pare cusuta cu ata alba toata povestea.

Poti sa spui multe despre un utilizator de Internet Explorer: ca nu se pricepe la calculatoare in general, ca poate cadea mai usor victima atacurilor si hackerilor etc. Dar sa ajungi de la asta sa tragi concluzia ca e prost in general, deja e ridicol.

Fara sa am vreo dovada, sunt absolut convins ca multe dintre stirile negative la adresa unui produs sunt sponsorizate de concurenta. Si cred ca toti marii jucatori fac din astea. Nu mai departe de acum cateva saptamani cei de la Facebook au fost prinsi cu PR-ul negativ platit la adresa lui Google.

Pana la urma, cand sunt munti de bani in joc, e inavitabil sa se ajunga si aici. Totul e ca noi cei vizati sa putem vedea dincolo de perdeaua de fum.

Un (alt) studiu stupid: utilizatorii de Internet Explorer sunt cei mai prosti ©, .

În cele două zile de când am acces, mi-au atras atenţia câteva aspecte:

Circels – mai aproape de Twitter, decât de Facebook

Circles este managerul de oameni. Le spun oameni şi nu prieteni pentru că Google+ nu uzitează aceleaşi principii ca Facebook. Prietenii pot fi cel mult un cerc in Google+.

Cercurile din Google+ se aseamănă mai mult cu follow-erii de pe Twitter decât prietenii de pe Facebook. Poţi adăuga pe oricine într-un cerg, fără să-i ceri acordul, cum e cazul pe Facebook. Cei pe care ii adaugi unui grup, sunt notificaţi dar nu li se cere acordul. În cel mai rău caz, te pot bloca.

Sharing extins

În Google+, ca şi pe Twitter, sunt încurajate legăturile cu cât mai mulţi oameni. În loc să te rezumi doar la cei pe care îi cunoşti direct, vei dori să te afli în cât mai multe cercuri pentru a avea o influenţă cât mai mare.

Când publici un post, una din opţiunile de sharing este Extended Circles. Asta înseamnă că pe lângă cei din cercurle tale, îl vor vedea şi cei din cercurile acestora. Un fel de legături de gradul doi. Mesajul tău se va propaga în rândul unor necunoscuţi şi te vei trezi adăugat şi în alte cercuri.

Sparks – un alt fel de Google Reader

Sub numele de sparks se ascund domeniile de interes. Dacă vei adăuga la sparks, să zicem, Formula 1, te vei trezi cu o listă de stiri şi articole despre Formula 1. Nu-mi este încă foarte clar cum sunt alese site-urile care apar acolo. Par a fi grupuri predefinite de nişe.

Relevanţa subiectelor este cel puţin dubioasă. Nu apar nici cele mai noi, nici cele mai importante subiecte. Sau, mai bine spus, nu asta este regula, nu că nu apar deloc. Sunt afişate pur şi simplu subiecte din nişa respectivă, ordonate cronologic.

Hangout – conferinţă video

Google i-a luat-o înainte lui Zuckerberg şi a lansat Google+ cu funcţie de conferinţă video inclusă. Facebook va lansa integrarea cu Skype săptămâna viitoare.

La fel ca posturile obişnuite, videochat-ul va putea fi share-uit cu un întreg cerc. Cei din cerc îl pot accesa oricând, pe parcurusl streaming-ului, indiferent că vor transmite şi ei sau vor fi doar spectatori.

Din ce am testat până acum, calitatea imaginii este grozavă şi pare să fie secţiunea cea mai afectată de bug-uri, din ce am văzut până acum.

O bară pentru toţi

Noua bară neagră care însoţeşte toate serviciile Google include notificări şi o căsuţă din care poţi posta pe Google+. Cei care îşi petrec mult timp în aplicaţii precum Google Reader, Google Calendar, Google Docs sau Gmail vor observa imediat notificările de pe bară şi vor putea posta fără  a intra în Google+.

În altă ordine de idei se mişcă foarte bine iar funcţia de căutare nu găseşte decât oameni pe care i-ai adăugat deja în cercuri.

Interesant. E tot ce pot sa spun după două zile cu Google+. Că va fi un succes sau nu, îi las pe alţii să-şi dea cu părerea. Un singur lucru mi-e clar: Google a învăţat din eşecuri.

Cateva impresii despre Google+ ©, .

Apple a reusit sa zdruncine din temelii piata. De departe, cei mai afectati au fost cei de la Nokia. Imbatati de gloria primului loc, gigantii sunt intotdeauna vulnerabili la schimbari bruste si se adapteaza extrem de greu. Asa a fost si cazul celor de la Microsoft, cu Internet Explorer, asa este si cazul celor de la Nokia. Cand iti pierzi motivatia de a inova, mai devreme sau mai tarziu iti pierzi si locul in fata tinerilor competitori.

Nokia a facut mai multe greseli. Nu a gasit un raspuns la noul trend si nu a venit cu sistemul de operare potrivit. Nu au reusit sa revigoreze Symbian-ul si au ales gresit Windows Phone. Tot gresit si-au ales si noul lider, Stephen Elop, dupa cum vad eu lucrurile.

Pentru HTC, iPhone-ul a fost mana cereasca. iPhone-ul a declansat nebunia smartphone-ului iat HTC era un producator exclusiv de smartphone-uri. Normal ca s-a simtit ca pestele in apa.

Al doilea noroc al celor de la HTC s-a numit Google, care a intrat de piata inspirat de Apple. Windows Mobile era un sistem de operare depasit de vremuri iar Android-ul a venit exact la momentul oportun. Cu iPhone in frunte, HTC-ul merge la aspiratie, cum ar spune comentatorii de la Formula 1.

Dintr-un reprezentant prea putin cunoscut al unei nise exotice, in urma cu cativa ani, HTC a ajuns unul din brandurile mari al industriei. De la SPV-urile cu Windows Mobile 2003 facute pentru Orange, HTC a ajuns, alaturi de Samsung, unul din principalii purtatori ai celui mai popular sistem de operare: Google Android.

Si toate astea sunt rezultatul intrarii  pe piata a lui Apple.

Apple: pentru HTC muma, pentru Nokia ciuma ©, .

Ca ne place sau nu, ca suntem fani nu, Firefox are meritul de a fi resuscitat segmentul browserelor web, segment aflat in putrefactie pe vremea in care IE6 domina nederanjat peisajul.

N-a fost usor sa ajunga cel mai folosit browser, cel putin in Europa. Dar ii va fi infinit mai greu sa se mentina pe pozitii.

Oamenii, creduli ca intotdeauna, au asistat si la ultimul episod din Epopeea Osama ca niste spectatori si au aplaudat fara sa-si puna vreo intrebare. Au iesit pe strazi si au sarbatorit fara sa se gandeasca o secunda ca oricine poate pati la fel daca va fi etichetat ca terorist.

Statul american da ordinul de a ucide un om, care nu a fost judecat in prealabil. Care e doar invinuit. Vedeti problema? Poate e vinovat. Poate nu. Da aia exista prezumtia de nevinovatie si de aia orice om are dreptul la un proces cinstit, inainte de a fi condamnat.

Crezi ca e vinovat? Il prinzi si-l judeci. Nu dai ordin sa fie executat. Pana si Ceausescu a avut parte de un proces simulat.

Mie toata povestea asta imi miroase a vanatoare de vrajitoare si inchizitie. Daca spunea popa ca esti eretic, puteai sa-ti faci testamentul.

Spe deosebire de inchizitie, care avea temeiuri bisericesti, aici totul se reduce la interese financiare. Interese ale firmelor care sustin financiar politicienii si interese ale industriei de arme. Razboiul a ajuns un act de comert.

Vanatoarea de vrajitoare ©, .

Dacă totuşi eşti nevoit să apelezi la sfatul farmacistului, intreabă-l şi dacă nu are ceva mai ieftin. De asemenea, un dicţionar medical e foarte bun la casa omului.

De ce nu e bine sa ceri sfatul farmacistului ©, .

Ma saturasem de vechiul HP Pavilion. Ma saturasem sa se incalzeasca ca un aragaz si sa turuie ca o turbina la fiecare 720p vizionat pe YouTube. Bateria era moarta. Murise in mai putin de un an iar una noua costa 600 de lei. Dupa aproape 3 ani de uz intens, ecranul afisa scurt linii orizontale la anumite unghiuri de inclinare. Era clar ca se cerea inlocuit.

L-am inlocuit cu Asus N53SN care are cam tot ce am cautat la un laptop. Cu 10 luni in urma ma jucasem cu un N53J, venit la test la go4it. Asadar stiam despre ce e vorba legat de constructie si design, care sunt in mare parte asemanatoare.

Exemplul 1, Firefox, Google Chrome: mii de utilizatori îşi exprimă satisfacţia pentru pentru un browser, pentru funcţionalitatea pe care acesta le-o oferă; aceşti utilizatori îşi arată în mod natural recunoştinţa, fără a fi motivaţi în vreun fel (ca mine).

Era clar de câţiva ani că Nokia trebuie să facă ceva cu sistemul propriu de operare, bătrânul Symbian. Nu au făcut. Când Elop a venit la Nokia, era deja prea târziu. Devenise clar că, pentru a rămâne pe linia de plutire, Nokia trebuie să se agaţe de alt sistem de operare. Şi nu erau decât două alegeri: Android şi Windows Phone.

De ce Antenele nu vor face niciodata audienta cat Pro TV ©, .

Până aici, nu mă deranjează nimic. Doar că sunt bloggeri care scriu despre un produs fără să aibă habar despre ce vorbesc. Repetă efectiv ca papagalii ce le spune cineva dintr-o echipă de marketing sau încearcă să fie inventivi. Şi le iese prost. Nu dau exemple, n-are rost.

Poate că dacă era vorba de pantofi sau jucării erotice, nu scriam acest post. Dar aberaţiile erau pe IT, un domeniu de care nu sunt chiar străin. Am citit nişte posturi despre ZĂ Office, despre camere foto şi telefoane de încă mi se mişcă ochii în cap.

Şi nu e vina bloggerului, săracu. Poate el se pricepe la altceva. E vina firmelor care caută blogurile cu trafic, fără să ţină cont ce scriu oamenii respectivi.

Bloggerii de azi, PR-istii de poimarţi ©, .

Ceea ce mă deranjează este justificarea dată de InterActiveCorp. Pe scurt, aceştia dau vină tehnologia RSS care este pe moarte, ucisă fiind de informația în timp reală provenită din reţelele sociale gen Twitter şi Facebook. Cică din cauza asta, RSS-ul, care oricum este o nişă, ar fi aproape de obştescul sfârşit. Şi, tot din aceeaşi cauză, alte produse similare, precum Google Reader, vor fi închise mai devreme sau mai târziu.

Adevărul, cum îl văd eu, este cu totul altul şi nu este de vină tehnologia numită RSS. Adevărul este că Bloglines era produs prost spre mediocru care nu a fost îmbunătăţit în ultimii 5 ani. Adevărul este că majoritatea utilizatorilor migraseră de mult la Google Reader sau la clienţi RSS de desktop buni, precum FeedDemon.

Şi sunt absolut convins că Google nu va închide prea curând Reader-ul. Este un mijloc prea bun de colectare a contentului, iar Google are nevoie de mult content pentru cât mai multe reclame. Involuntar, noi, cei care folosim Google Reader, îi facem lui Google un mare serviciu. Cât timp utilizatorii de Google Reader vor fi fericiţi cu produsul pe care-l folosesc, aceştia vor ajuta Google să strângă date, să ştie ce informaţii sunt mai citite, cine ce citeşte etc.

Şi cum ar putea fi RSS-ul pe moarte, chiar şi fără Google Reader, atâta vreme cât orice site serios de content şi orice blog are feed RSS?

Bloglines e mort, de vină este RSS-ul aflat în comă. Sau nu? ©, .

Pot sa iau orice exemplu de la operatorii GSM, la firmele de cablu. Ofertele pentru clientii noi curg: reduceri de tarife, gratuitati, minute sau posturi TV gratuite etc.

Odata ce ai semnat, esti pe cont propriu: ce oferte, ce suport tehnic? Asta e! Ai semnat, acum suporti consecintele. Abia cand ii anunti ca te-ai saturat si vrei sa renunti la contract incep sa-ti faca iar curte.

Asa o fi marketingul peste tot?

Dezavantaj client ©, .

Google Android este cel mai bun sprijin al ideii de specializare a producatorilor din punct de vedere hardware si software. Desi Google sustine ca nu este o “software company”, a facut o treaba foarte buna in cazul lui Android. Mult mai buna oricum decat au facut-o pana acum producatorii de telefoane, spre exemplu.

Si sunt foarte multe exemle de producatori care fac un hardware bun dar un software prost. Nu doar producatorii de telefoane s-au dovedit de multe ori incompetenti cand a venit vorba de sistemul de operare si aplicatii. La fel este si cazul multor producatori de playere MP3, de tunere TV etc.  Tragand linie, imi este clar ca producatorii de hardware ar trebuie sa foloseasca un software facut de o companie de software.

Revenind la Android si la ideea mea fixa, iau ca exemplu telefoanele Samsung si LG. Am avut intodeauna rezerve fata de telefoanele acestor producatori, tocmai din cauza software-ului. De cand au lansat terminale cu Android, atat Samsung, cat si LG imi par dintr-o data mult mai interesanti. Si asta pentru ca stiu ce inseamna Google Android si recunosc rapid un produs/hardware bun.

Ce vreau sa spun este ca mi-ar placea sa vad, in unele domenii (in special la telefoane dar nu numai), producatori exclusiv de hardware si producatori exclusiv de software. Pentru ca cei de hardware pot face un produs bun, iar cei de software le pot oferi un software bun. Si toata lumea are de castigat.

De ce este bine sa faca unii hardware-ul si altii software-ul ©, .

Google, pe de altă parte, îşi îmbunătăţeşte browser-ul continuu. Mă refer aici la versiunea dev, nu la cea stabilă. Pur si simplu, după ce îşi face un update la o versiune noua minoră gen 6.0.346 sau 6.0.469 observi ceva schimbat.

De exemplu, în ultima săptămână, am observat că:

• Tab-urile inactive ale căror pagini îşi dau refresh automat (gen Google Reader sau Hootsuite) afişează o uşoară strălucire când are conţinut nou
• Progresul download-urilor este afişat de pictograma din taskbar (dacă închizi bara de download)

Esenţa este că la Chrome vezi ca se lucrează continuu, că oamenii aceia îşi bat capul şi vin cu inovaţii sau măcar funcţii inspirate de la alte browsere. Versiunile majore, precum Chrome 7 care a apărut chiar azi pe canalul dev, nu vin decât aducă un plus de stabilitate şi câteva modificări mai puţin vizibile.

Mozilla ar avea de învăţat din povestea asta. Ei se plâng că utilizatorii nu se grăbesc să treacă la versiunile noi. Dacă ar rezolva problema compatibilităţii extensiilor şi ar face un „silent update” cum face Chrome, utilizatorii ar avea întotdeauna cea mai nouă versiune şi cele mai recente patch-uri de securitate.

Nu versiunile majore, ci micile update-uri fac din Google Chrome un browser grozav ©, .

Acum, locul jurnalistilor pe site-urile de sport a fost luat de copii. Copii care nu au sub nicio forma talentul si inspiratia jurnalistilor experimentati. Si nu e vina lor ca scriu pe marile site-uri de sport. Dar majoritatea materialelor de pe site-urile de sport, fie contin ineptii, fie sunt pline de greseli de orice fel, fie vin cu informatii fabricate. Cert este ca, dupa citirea unui articol, nu raman cu satisfactia ca am aflat ceva nou sau ca am citit un material de calitate.

Nu spun ca eu sunt fara de greseala si ca articolele mele sunt perfecte. Am si eu pacatele mele si accept intotdeauna criticile. Si nici nu sunt genul care sa critice cu orice pret. Dar in conditiile astea, am ajuns sa nu mai intru pe site-urile de sport cu saptamanile. Si nu cred ca sunt singurul.

Este adevarat ca, pentru coeficientul mediu de inteligenta al microbistului, articolele scrise de acei copii platiti probabil corespunzator “talentului” lor sunt suficiente. Pe mine unul insa m-au pierdut. Doar pe blog-urile jurnalistilor mai simt ca citesc un articol in adevaratul sens al cuvantului.

Eu unul as prefera sa angajez oameni care stiu sa scrie, chiar daca trebuie sa le dau salarii mai mari. Pe termen lung, nu as avea decat de castigat.

De ce nu mai intru pe site-urile de sport desi sunt microbist ©, .

Pentru mine personal, situaţia este cu atât mai tristă cu cât dispare revista căreia mi-am dedicat patru din viaţă şi unde m-am format profesional. Când am plecat de la revistă şi am început să lucrez în mediul online am pornit chiar de la ideea că presa scrisă va trece prin momente grele şi că în online este viitorul meu. Nu mi-am închipuit însă că se va ajunge la dezastru atât de repede.

Partea bună este că de falimentul presei de IT va profita online-ul. Mai precis site-urile de IT. Cum? Simplu: reclamă. O mulţime de firme din IT vedeau revistele ca principal mediu de promovare.

Dispariţia revistelor nu va determina firmele de IT să nu-şi mai facă reclamă. Doar că vor fi nevoite să-şi facă online, pe site-urile şi blogurile de IT. Bine, nu doar pe cele de IT, se vor orienta şi către blogurile şi site-urile generaliste cu trafic mare. Dar, în principal, site-urile de IT vor avea cel mai mult de câştigat.

Moartea revistelor IT – una neagra şi una albă ©, .

credit: mmuncii.ro

Sincer! De ce există stipulat conceptul de protecţie socială în legislaţia română? Oricum face mai mult rău decât bine. Face rău deoarece banii strânşi nu sunt suficienţi pentru cei care au nevoie cu adevărat de ei şi pentru că, pe de altă parte, alţii îi primesc necuvenit. Sunt o grămadă de impostori care primesc ajutoare sociale necuvenite şi tot felul de pensii acordate pe şpagă.

De ce plătesc pentru fondul de pensii când pensia este o bătaie de joc şi nu ştiu dacă mai trăiesc 2-3 ani după pensionare?

De ce plătesc pentru fondul de şomaj, când oamenii trebuie încurajaţi să muncească, nu să trăiască din pomană?

De ce plătesc asigurarea de sănătate, când oricum nu poţi să intri în spital fără să împarţi şpagă în stânga şi în dreapta şi când tratamentele dificile, operaţiile importante şi medicamentele costă o avere?

De să nu rămână aceşti bani la noi şi să ne descurcăm singuri, întreb? De ce să nu îmi pun eu bani de-o parte pentru pensie, de ce să alimentez fondul de şomaj când muncesc pe brânci şi de ce să plătesc un sistem sanitar în care oamenii mor cu zile?

Şi tot eu răspund. Pentru că, sub umbrela statului, banii noştri trebuie să ajungă la aşa-zişi industriaşi, moguli şi alte lipitori care primesc pe diverse căi bani de la stat.

De asta există protecţie socială: ca să cotizăm pentru bunăstarea lor.

Protecţia socială nu ar trebui să mai existe ©, .

Extensiile pentru Chrome, spre deosebire de cele de Firefox au la bază tehnologii web: php, html, javascript etc. Cele mai complexe dintre ele sunt “bucăţi de pagini web”.

Ideea nu este nouă. A fost nouă când a lansat Microsoft Internet Explorer 8. Web Slices se numea funcţia pe care IE8 o aducea cu titlu de noutate şi consta în (aţi ghicit) bucăţi de pagini web. De exemplu, puteai vedea prognoza meteo de pe Yahoo adăugând acea parte din pagină ca Web Slice.

În altă ordine de idei, ideea originală au avut-o cei de Microsoft. Punerea în practică a fost însă dezastruoasă. Probabil că 99% dintre utilizatorii de Internet Explorer n-au folosit nici măcar o dată această funcţie. Google, pe de altă parte, a făcut din ea cel mai important update al propriului browser.

Nu este prima şi cu siguranţă nu va fi nici ultima oară când Microsoft vine cu o idee dar o implementează defectuos sau nu reuşeşte să convingă oamenii să o pună în aplicare. Dar să-ţi serveşti la fileu rivalul de moarte, trebuie să fie destul de frustrant pentru oamenii lui Steve Ballmer.

Microsoft vine cu ideea, Google culege roadele sau de ce are Microsoft inca un motiv de frustrare ©, .

Când au auzit de Google Buzz, prima reacţie a multora a fost ceva de genul: “Altă reţea, frate?. Nu ne ajunge Facebook, Twitter şi restul? Acum mai stăm şi pe o reţea Google?”

Adevărul este că e loc pentru mai multe reţele sociale. Iar dacă nu e, se face. A fost era Hi5. Bine, la români Hi5 încă e în vogă. Apoi a venit epoca My Space. Acum trăim în lumea Facebook – Twitter. Mai mult Facebook decât Twitter, dar astea sunt amănunte.

Reţelele sociale sunt ca un virus căruia nu poţi să te opui. La început strâmbi din nas, refuzi să cedezi, dar până la urmă cazi pradă curiozităţii. Ori tentaţiei. E lucru verificat. Şi cei mai îndărătnici introvertiţi cedează într-un final. Nu dau exemple.

În exact aceeaşi ordine de idei, Google a gândit corect din punctul de vedere al vânzătorului. Loc pentru produs este, clienţi există. De ce să nu lanseze şi Google o struţo-cămilă socială?

Nu mi se pare o problemă că sunt multe reţele sociale. Socializarea e una dintre cele mai bune de muls vaci. E normal să se bată toți “marii” în reţele sociale.

Nu mi se pare anormal nici să ai conturi pe 50 de reţele sociale. Îţi place Facebook? Stai pe Facebook. Îţi place Twitter? Ciripeşte. Etc, etc.

Mi se pare însă aiurea să te plângi că sunt prea multe reţele sociale. Nu înţeleg, care e problema că sunt prea multe? Cine te obligă să le foloseşti pe toate? Nu ai văzut link-ul Turn off Buzz din Gmail?

Dacă intri pe 50 de reţele şi te plângi că sunt prea multe, tu ai o problemă. O problemă de atitudine, de identitate şi de judecată. Dacă intri pe 50 de reţele şi faci faţă, bravo ţie.

Cate retele sociale sunt prea multe? ©, .

Aş vrea ca Microsoft să ia în calcul următoarea soluţie alternativă de dezinstalare a programelor: dai click drepta pe un shortcut (indiferent unde e el – meniul start, desktop etc.) şi alegi Uninstall din meniul contextual.

Una la mâna, mi se pare logică soluţia. În Symbian S60 e suficient să dai backspace pe un shortcut pentru a dezinstala o aplicaţie. A doua la mână, nu cred că e deloc dificil de impementat.

O idee pentru Microsoft – uninstall la un click distanta ©, .

Nu stiu altii cum navigheaza, dar eu de doua luni nu am mai folosit Firefox. Da, e adevarat, oricant de socant ar parea pentru cei care ma cunosc – personal ori virtual – sau ma citest pe go4it.ro sau pe asa-zisul blog pe care mai scriu din an in Paste si uneori la Craciun. Nu, nu am trecut la Internet Explorer, Doamne fereste! In schimb, nu mai pot sa ma despart de Google Chrome.

Pe toate posturile TV se vorbeste despre sute de cazuri in care se fraudeaza alegerile. Unii se plimba cu masinile de la o sectie la alta si voteaza de 10 ori, altii voteaza pe mai multe formulare odata, altii dau plocoane celor care voteaza cu un anumit candidat. Dar cine fura cel mai mult?

Spre deosebire de altii care au renuntat la televizor si traiesc bine mersi si fara el, pentru mine televiziunea e un "must have". Nu pot sa concep o viata fara televizor. Si, din pacate, multe emisiuni de pe posturile romanesti mi se par deplorabile. Mi-ar placea un sistem digital prin care sa-mi aleg singur emisunile pe care sa le vad si sa scot din grila emisiunile care nu ma intereseaza.

Unii fac alergie cand aud de Uniunea Europeana, piata comuna si alte concepte de acest gen. Eu, pe de alta parte, nu sunt de acord cu acest punct de vedere. In comparatie cu ce se intampla in America – condamnari si amenzi ridicole, monopol protejat de stat etc. – cred ca Uniunea Europeana este mai mult decat rezonabila in multe privinte, inclusiv partea de IT&C.

De ani buni tot scriu despre telefoane. Despre telefoane noi bineinteles, ultimul racnet. Cand sunt noi, toate telefoanele arata bine, chiar si lowend-urile. Si functioneaza bine, cu exceptia defectelor de fabricatie. Ce ar fi daca s-ar prezenta si niste telefoane vechi?

PR-ul, pe de alta parte, trebuie sa creeze o imagine, sa ajute la vanzarea acesteia, sa creeze si sa mentina legaturi de afaceri. Adevarul nu are prioritate pentru PR, diplomatia este mult mai importanta. PR-ul poate vorbi cu tine la telefon cu glas mieros si sa te blesteme de mama focului cand inchide. Vorbesc in cunostinta de cauza aici, desi nu generalizez.

PR-istii care mananca mult

Job-ul de PR presupune in mod implicit anumite “calitati” ale celui care il presteaza. Trebuie sa fii un bun diplomat, sa stii sa scoti in evidenta calitatile produsului tau, sa il diferentiezi, sa stii sa minti si sa minti cand trebuie, sa te faci frate cu dracu’pana semneaza contractu’ etc.

Eu, ca jurnalist, pot sa accept toate astea si nu-l blamez prea tare pentru acest lucru. Sunt doar curios de ce isi alege un astfel de job. Cunosc si PR-isti OK, oricat de socant ar suna. Dar nu o sa accept niciodata ca un PR-ist sa imi bata obrazul pentru ca am spus adevarul. Acest gen de PR-ist reuseste sa faca de rusine un job in care care acest cuvant nu prea exista.

Din fericire, doar de doua ori am avut de-a face cu neandertalieni de acest gen. Odata a fost unul de la o firma care ne aducea telefoane la test. Mi-a atras atentia ca am scris de rau despre un telefon prost. I-am raspuns ca daca vrea un review pozitiv sa faca un produs bun.

A doua oara, recent, un PR-ist unineuronal le-a atras atentia colegilor mei de la PR ca am fost, spune el, prea dur intr-un editorial. Evident, nu era nimic neadevarat acolo, doar cateva formule literare pe care respectivul nu le-a apreciat. A fost prima si sper ca si ultima oara cand mi-am calcat pe orgoliu si mi-am autocenzurat o fraza. Am facut-o doar pentru colegii mei, sa le iau unineuronalul de pe cap. Daca ar fi venit direct la mine sa imi spuna, nu as fi facut-o. Imi asum raspunderea pentru ceea ce spun si scriu.

Nu pot sa spun ca ador PR-istii, dar nici nu consider ca sunt toti asa. Am mai spus, am cunoscut si cunosc si PR-isti de isprava. Am facut si eu PR ceva mai bine un an. Am urat fiecare clipa pentru eram pus in postura de a face opusul a ceea ce-mi placea: sa evit adevarul si sa scriu doar de bine.

Jurnalistii care scriu in stil PR, care spun doar aspectele pozitive, sunt niste jurnalisti prosti. Cei care au pretentia ca in articolele jurnalistilor sa se regaseasca limbajul de PR ar trebui sa citeasca un comunicat de presa in locul unui editorial pe bune.

Despre PR-isti ©, .

Am scris 4 ani  la XtremPC (revista, nu site-ul). Am fost “educat” sa scriu in spiritul presei scrise, cu povesti lungi, introduceri kilometrice si multa literatura. La acea vreme era valibila si reciproca: imi placea sa citesc articole lungi, aveam rabdare si savuram fiecare tentativa scriitoriceasca ce se abatea de la tehnicitatea insipida si de cele mai multe ori plictisitoare a subiectului.

Internetul m-a schimbat. In loc sa stau jumatate de ora sa citesc un artciol lung si complex, il scanez doar, iar in acelasi timp alocat ajung sa citesc zeci de alte materiale. Nu mai am nici rabdare, nici timp sa citesc cap-coada articole lungi, indiferent cat de interesant e subiectul. Incerc sa gasesc rapid partile interesante si sa sar peste restul. Intrebarea pe care mi-o pun e daca doar eu m-am schimbat sau este un comportament general al internautilor bezmetici ca mine, care pierd notiunea timpului pe net atat la birou, cat si acasa.

Daca acesta este un tipar pentru majoritatea internautilor se naste alta intrebare: de ce eu, ca redactor IT, sa mentin linia clasica si sa nu schematizez articole? De ce sa merg pe articole kilometrice pe care eu insumi nu am rabdare sa le citesc cand intru pe alte site-uri? De ce sa nu ma rezum doar la informatiile esentiale, care chiar intereseaza cititorul grabit?

As fi ridicol daca as sustine ca articolele lungi trebuie sa dispara de pe Internet. Articolele trebuie sa fie atat de lungi cat ai nevoie pentru a spune ce e important. Articolele de analiza, gen aditorial, trebuie sa raman in continuare un petec de literatura, unde sa iti poti desfasura in voie ideile. Dar, pe de alta parte, un review la un produs poate fi rezumat la ceea ce e important. Un test succint care sa se rezume doar la aspectele care conteaza ar fi pe placul cititorului grabit si in acelasi timp mi-ar castiga mie timp de redactare.

Acestea fiind spuse, am de gand sa experimentez un nou format de redactare a testelor si prezentarilor, indiferent ca e vorba de telefoane mobile, laptopuri sau tutoriale software. O sa ma gandesc si la structura standard, insa cu siguranta nu imi voi autoimpune o limitare twitteristica de 140 de caractere.

Orice pareri si sugestii pe acest subiect sunt binevenite. Nu am resurse sa fac un studiu pe aceasta tema, insa poate o firma cu pretentii in online se va gandi si la asta. Sau poate nu.

Content-ul online in era vitezei ©, .

• cei care pun poze si clipuri cu femei
• cei care traduc/copiaza de pe alte site-uri
• cei care creaza content original

Oare patronatul si HR-ul din online-ul romanesc stiu sa faca diferenta intre cele trei tipuri sau pentru ei sunt toti egali in drepturi si neuroni?

Tipuri de editori online ©, .

Anul in care lumea scapa de Bush, 2009 ©, .

Asa mi-a venit ideea. Cand/daca voi fi vreodata bogat, asta voi face: o fundatie care va cauta cele mai izolate sate din tara si va baga Internet. Oamenii din zona respectiva vor avea acces gratuit la Internet si la programele care le vor facilita comunicarea si informarea (in cazul copiilor). Poate suna putin aberant dar nu glumesc. Oricum epoca de piatra din unele sate romanesti va mai fi valabila mult timp de acum in colo.

O clauza nobila: Internet la tara ©, .

In primul rand ai nevoie de pasiune pentru IT. Daca nu te pasioneaza cu adevarat IT-ul n-o sa-l intelegi niciodata si n-o sa scrii din placere. Nu o sa fii niciodata dispus sa-ti sacrifici ore din timpul tau liber pentru a scrie si n-o sa fii mai mult decat un robot care copiaza comunicate de presa. Trebuie sa-ti faca placere sa scrii si sa ai curajul da a emite opinii. Trebui sa fii pregatit sa-ti asumi responsabilitatea pentru afirmatiile tale si sa stii sa faci diferenta intre un text de PR si un articol obiectiv. Daca n-ai pasiune nu vei fi nici productiv si te vor impinge altii de la spate “sa mai bagi si tu ceva”.

In al doilea rand trebuie sa iti placa sa scrii. La IT se pricep multi, la scris foarte putini. Multi dintre cei care stiu sa scrie fac greseala de a exagera din punct de vedere cantitativ. Pe Internet mai ales, e o greseala sa scrii prea mult. Important e sa spui ceea ce ai de spus, fara sa-ti faci griji ca nu ti-ai atins targetul de caractere per articol. Oamenii oricum nu mai au rabdare sa citeasca povesti, asa ca introducerile de 5 pagini in care bati campii sunt inutile.  Tot o greseala e sa tii ridicat nivelul de dificultate de ingelegere al articolului. Mai bine scrii pe intelesul tutror, decat sa-ti restrangi targetul la cei cativa care se pricep. Regula e ca cititorul e necunoscator, cei care se pricep foarte bine sunt mult mai putini. Asa ca mai bine e sa te injure 5 insi ca le spui lucruri simple, decat sa pierzi 5000 care nu inteleg ce vrei sa spui. Totul in IT, inclusiv literatura, tinde catre simplificare si atragerea marilor mase de potentiali utilizatori.

Mai ai nevoie de surse. Niciun jurnalist din niciun domeniu nu compune ceva de la 0. Toate articolele, stirile si editorialele au un izvor de inspiratie. Uneori pornesti de la un citat al unui mare guru, alteori de la o stire de ultima ora sau de la un post pe un blog care te poate inspira sa scrii ceva de calitate. Sau poate o discutie cu colegii te face sa vezi lucrurile altfel si sa intelegi si alt punct de vedere. Tehnic vorbind, e important sa fii informat. Iar pentru asta exista RSS. Cateva zeci sau sute de fluxuri bine plasate te vor tine la curent cu mai tot ce e important in IT. Google si Wikipedia sunt si ele unelte utile pentru documentare. In IT sursele sunt mult mai usor de gasit decat in alte ramuri ale presei. Aici, de multe ori, Internetul e cea mai buna sursa, nu trebuie sa faci cercetari complexe ca in presa deinvestigatie.

Ai nevoie de timp. Jurnalistii in general nu sunt niste roboti carora sa li se impuna sa scrie un kilogram de articole pe zi. Cei din IT cu atat mai mult. Ai nevoie de timp sa-ti alegi subiectul, sa te documentezi, sa testezi, sa scrii, sa reformulezi, sa corectezi si – daca scrii pe Internet – sa-l pui pe site. Asta trebuie sa o inteleaga si sefii tai. Viteza e buna atata vreme cat esti constient ca in Internet, de cele mai multe ori, cantitatea este pe primul plan. Insa pe masura ce cititorii devin mai priceputi si mai pretentiosi cantitatea nu mai e suficienta, trebuie sa ridici nivelul.

Echilibru. In IT-ul de piata trebuie sa stii sa impaci si capra si varza. Nu trebuie sa te feresti sa spui ca laptopul X e prost, dar sa o spui in asa fel incat sa nu jignesti prea tare producatorul. Trebuie sa-ti faci cititorii sa inteleaga ca nu ar trebui sa cumpere laptopul X, dar in acelasi timp sa nu faci cu ou si cu otet producatorul respectiv. Nu se stie cand va lansa un laptop de 5 stele iar tie nu ti-l va trimite la test pentru ca l-ai desfiintat data trecuta.

Rabdare. Ai nevoie de rabdare, rabdarea celor care se asteapta sa scrii ca un robot. Multi patroni, sefi sau HR manageri, care nu au scris la viata lor, nu vor intelege de ce ai nevoie de atata timp pentru a scrie un articol. Nu vor intelege niciodata de ce compunerea unui articol dureaza mai mult decat un chat pe messenger. Va trebui sa le explici ca nu iti poti sustine afirmatiile prin smiley-uri si BUZZ-uri.

Liniste. Ca sa-ti auzi gandurile, ca sa citesti un subiect, ca sa scrii sau sa faci autocorectura ai nevoie de liniste. Daca in jurul tau barfele sunt in floare, ai nevoie macar de o pereche de casti. Daca n-ai liniste si nu te concentrezi, ai sanse mult mai mari sa gresesti. Iar in munca ta, se vede si cea mai mica greseala si vei fi taxat imediat. Programatorii au voie sa faca bug-uri pentru ca se scot cu un update dar rezultatul muncii tale trebuie sa fie perfect.

Daca nu cumva lucrezi pe cont propriu mai ai nevoie de intelegere din partea sefilor. Daca acestia inteleg cum sta treaba cu scrisul, timpul, linistea si rabdarea, e ok. Un sef care intelege munca de jurnalist va sti ca e in favoarea lui sa-ti creeze mediul propice pentru creatie. Va sti si ca nu poti sa faci toate articolele de nota 10 si ca mai ai zile in care efectiv iti lipseste inspiratia. La fel de important, sau poate mai important, e sa-ti faca placere sa scrii pentru publicatia la care lucrezi. Daca ceva e putred si incepi sa-ti pierzi increderea in firma la care lucrezi, automat si randamentul tau va scadea. Pasiunea nu tine de foame, iar jurnalistii sunt niste animale foarte sensibile.

Cam astea ar fi, la o sinteza facuta in graba, trasaturile si nevoile esentiale ale unui editor IT bun, asa cum le vad eu.  Completarile sunt binevenite, mai ales din partea celor cu experienta in domeniu.

Ce ii trebuie unui editor IT pentru a fi bun ©, .

S-a tot scris zilele acestea despre aplicatia I Am Rich pentru iPhone. Creata de un neamt (cred), Armin Hinrich, I Am Rich este un program care nu face nimic dar costa 999.99 dolari. Autorul lui nu este un escroc, atat pretul, cat si descrierea programuli sunt trecute corect. Nu poate fi vorba de o incercare de escrocare.

Cu toate astea, 8 oligofreni au apasat butonul Buy si au achizitionat un program care nu face nimic in schimbul a 1.000 de dolari. Iar Apple a scos-o de pe site, desi se pare ca nu incalca in niciun fel conditiile impuse autorilor de aplicatii pentru iPhone.

Intrebarea care se punde e daca Apple a procedat corect eliminand de pe lista aceasta aplicatie. In fond si la urma urmelor, daca oamenii vor sa dea bani (multi) pe chestii inutile, cine e Apple sa-i impiedice. Nu e vina lor ca pe unii atat ii duce mintea. Oricum, neamtul care a facut aplicatia merita toate felicitarile. E si el un mic Steve Jobs.

Sunt bogat, prost si am iPhone 3G ©, .

Dar cat de morale sunt bannerele agresive care iti acopera mare parte din ecran si te pacalesc efectiv sa dai click pe ele? Fara sa vrei, treci cursorul deasupra unui banner si dintr-o data minunatul articol pe care il citeai cu mare interes este acoperit de moaca unui politician care crede ca asa te convinge sa-l votezi.

Un banner, 2, 3…10 pe un site, whatever, se accepta daca stau cuminti la locul lor si nu se suprapun cu zonele de interes din site-ul respectiv. Dar cand apare cate unul care iti acopera jumatate de ecran mai stai sa te gandesti la moralitate inainte sa instalezi un adblocker?

Acest gen de bannere atrag antipatia vizitatorilor atat pentru firma care isi face reclama, cat si asupra site-ului care le contine. Site-ul este nevoit sa le accepte, pentru ca un venit din reclama nu poate si nu trebuie refuzat (de obicie). Dar oare firma (sau politicianul mai nou) care a venit cu bannerul respectiv nu isi da seama ca un astfel de advertising se poate transforma in reclama negativa si ca de fapt nu isi face promovare de brand sau nume ci mai degraba devine antipatic?

Cat de imorala e folosirea adblock-urilor de fapt? ©, .

De ce nu ar vrea? Pentru simplul motiv ca este principalul actionar la Symbian, care Symbian este cel mai important concurent pentru Windows Mobile-ul lui Microsoft. Daca ar vinde telefoane cu Windows Mobile, ar castiga pe de o parte si ar pierde pe de alta parte. Windows Mobile ar castiga asa o mare cota din piata sistemelor de operare pentru telefoane mobile, iar Microsoft s-ar bate cu Google de la egal la egal pentru piata reclamelor pe telefoane/site-uri mobile.

Intrebarea si mai buna e de ce ar vrea Nokia asta? Chiar asa, ce motiv ar avea?

Nokia + Microsoft = love? As in love-hate relationship maybe ©, .

Ca un astfel de serviciu sa fie relevant, adica subiectele din fruntea listei sa fie cu adevarat cele mai populare, functia Share din Google Reader trebuie sa fie la randui ei relevanta. Ceea ce nu cred ca este cazul. Cati utilizatori stau sa dea Share la stirile din Google Reader? Eu unul nu ma obosesc. E mai simplu sa trimit un link. Sau nu?

In al doilea rand, ca sa fie relevant, ReadBurner trebuie sa aibe o baza cat mai mare de liste de Share din Google Reader. Ceea ce nu este cazul la momentul actual. De exemplu, cel mai popular subiect din ultima saptamana a fost share-uit de 62 de utilizatori. 62 de hit-uri intr-o saptamana nu sunt suficiente pentru relevanta unui subiect.

De vina este sistemul de adaugare a listelor de Share.  Largirea bazei de utilizatori se bazeaza pe aportul individual si manual al utilizatorilor. Adica daca vrei ca lista ta de Share din Google Reader sa fie luata in calcul de ReadBurner trebuie sa intri pe site, sa dai click pe Burn your Linkblog si sa introduci fluxul RSS pentru sectiunea Your Shared Items din Google Reader. Cu cat mai mare este numaul listelor de Share luate in calcul de ReadBurner, cu atat este mai relevanta ierarhia subiectelor.

Din cauza asta spun ca o astfel de facilitate ar fi mult mai relevanta si chiar utila daca ar fi servita chiar de Google Reader. Pentru simplul motiv ca listele cu subiectele share-uite ar fi indexate automat de Google.

ReadBurner, un agregator RSS care face ce ar fi trebuit sa faca Google ©, .

Nu tin neaparat sa iau apararea Microsoft, dar mi se pare putin cam ridicola prima partea a acuzatiilor, cea cu Internet Explorer. In primul rand pentru simplul fapt ca UE s-a trezit dupa atatia ani, a se vedea coincidenta cu plangerea depusa de Opera.

In al doilea rand, mergand pe ideea asta am putea sa-i cerem lui Bill sau lui Steve sau cine o mai ramane sef la Microsoft sa scoata toate programele din Windows. Sunt convins ca si pentru Paint si Notepad se gasesc cativa concurenti nemultumiti. Sa ramanem doar cu Kernel-ul ca stim noi sa compilam ceva util plecand de la el.

Adevarul e ca in spatele acestor asa-zise investigatii se ascund interese aparate de politicieni precum prim-ministrii de pe meleagurile mioritice care vand masini noi si nu vor sa piarda prin renuntarea la taxa de prima inmatriculare. Asa ca jos cu Notepad, Paint si mai ales Calculator si sus cu taxa de prima inmatriculare.

Microsoft din nou in bataia pustilor europene ©, .

Acum nu ca as vrea neaparat sa fac pe desteptul dar am folosit FeedDemon vreo 3-4 ani, iar de mai bine de un an am trecut la Google Reader. Si niciunul din motivele lui Nick Bradbury nu sta in picioare.

In primul rand, fluxuri securizate n-am mai vazut de foarte mult timp… erau la moda acum vreo 3 ani dar si atunci erau foarte putine. In al doilea rand Google Reader are suport offline dar oricum nu-l folosesc si nu l-as folosi nici in FeedDemon. In al treilea rand Google Reader e muuult mai rapid decat FeedDemon.

FeedDemon a fost intotdeauna clientul meu RSS preferat. Numai ca acum chiar nu mai am niciun motiv sa ma intorc la el. Da, Google Reader are bubele lui, nu e perfect. Dar pentru mine e clar cel mai bun si mai practic client RSS.

De ce as folosi un client RSS de desktop ©, .

Pe de alta parte, NewsGator, fratele online al lui FeedDemon, tocmai a primit o infuzie de capital de la un investitor numit Vista Ventures.

Intre timp, Google Reader isi vede cuminte de treaba si de primul loc pe piata clientilor RSS online.

Ca o previziune proprie, in maxim 2 ani majoritatea utilizatorilor care folosesc clienti RSS clasici vor trece la cei online. Avantajele sunt evidente, ramane ca acesti clienti RSS online sa si ajunga la functionalitatea programelor clasice. Chiar daca folosesc in mod curent Google Reader, recunosc ca nu se ridica la nivelul lui FeedDemon, ca functionalitate.

Clientii RSS online, evolutii contradictorii ©, .

Ideea asta, pe care viitorul o va confirma sau infima, mi-a venit azi, cand scriam un articol pentru go4it.ro despre Desktoptwo, un desktop online care include diverse aplicatii de la client de e-mail la player MP3 si suita office.

Google are suita office, client de e-mail, de RSS, agenda (Google Calendar), manager de fotografii (Picasa), YouTube, Blogger si multe altele. Iar daca va simti nevoia vreodata sa mai adauge un program/serviciu va cumpara, ca are de unde. Tot ce are de facut este sa le omogenizeze, sa le includa intr-o interfata comuna, similara unui desktop.

Mergand mai departe cu previziunea, vad un Google OS care pune accentul pe partea de office si mai putin divertisment, cu un spatiu de stocare de ordinul zecilor de giga, care va putea fi accesat si offline cu Google Gears. Va avea evident si functie dubla de cautare, pe Web si pe desktop (Google Desktop).

Oare aberez? Poate, poate nu. ‘om trai si ‘om vedea.

Google OS, viziune proprie ©, .

Daca intri pe Gmail, te duci la Settings si alegi romana la language, o sa observi un Gmail oribil cu o traducere prost facuta si butoane exagerat de lungi din cauza textelor prea lungi. A se vedea, de exemplu, butonul “Raportati corespondenta nesolicitata” traducerea pentru “Report Spam”

Exemplul numarul 2, Blogger

Aici traducerile sunt atat de slabe, incat trecerea pe engleza etse obligatorie daca vrei sa intelegi ceva. Dashboard-ul este “Tablou de bord”, iar fluxul RSS este “Alimentare de stire”.

Exemplul numarul 3, Picasa

Picasa, programul, nu serviciul, sufera de traducerea mot a mot a unor termeni care trebuiau sa ramana netradusi, chiar daca ar fi protestat Pruteanu. Shortcut este “comada rapida”, Desktop – “spatiu de lucru”, in timp ce optiunea Add to Quick Launch a fost tradusa “Adaugati comanda rapida la lansare rapida”. Iar optiunea “Aratati pictograma grup sistem la pornire” inca incerc sa-mi dau seama ce vrea sa insemne.

Exemplele ar putea continua, dar concluzia este aceeasi: traducerea in romana a serviciilor si programelor Google este prost facuta. Nu in totalitate, dar in mare parte. Ar trebuie refacuta cu pastrarea unora din termenii originali, si anume aceia cu care utilizatorul este deja obisnuit. Si neaparat trebuie evitata traducerea mot a mot pentru ca dulcea noastra limba romana are prostul obicei de a face traducerea prin cuvinte mai multe sau mai lungi.

Programele si serviciile Google in romana sunt traduse prost ©, .

Asta m-a facut sa ma intreb la modul cel mai serios, ce incredere pot sa am intr-un server, chiar si intr-unul apartinand marelui si tarelui Google. Google Docs este de aproape un an, procesorul meu de text. Acolo imi scriu articolele si o serie de alte documente. Dar ce ma fac daca la o astfel de problema cu serverele raman fara documente, cum le mai pot recupera?

Singura solutie preventiva pe care o vad este backup-ul la anumite perioade de timp. Am scris mai demult despre cum se poate face rapid backup la Google Docs.

Riscul de a folosi serviciile online ©, .