Productivitate cu IFTTT

Recunosc, sunt un freak al productivitatii. Si din lipsa de timp si din obsesia de a face cat mai multe si cat mai repede, am cautat intotdeauna mijloace prin care sa fac mai rapid si mai usor in special task-urile repetitive. Drept dovada ca si in concediu tot cu asta ma ocup.

Obsesia asta a productivitatii s-a concentrat in ultimii ani in doua directii. Pe de o parte task-urile online, pentru care folosesc doar servicii si aplicatii online, pe de alta parte task-urile mobile, pentru care incerc sa cresc cat mai mult productivitatea pe device-urile mobile. De exemplu, dupa o zi de lucru la birou, cand mai am de lucru si de acasa, prefer sa fac task-urile respective de pe tableta. Dintr-un motiv mai putin relevant mi se pare mai relaxant sa lucrez pe tableta, decat cu laptopul in brate.

Ce este IFTTT
Asa am ajuns la IFTTT, o aplicatie online pe care o stiu de mai multi ani, dar care abia recent a ajuns sa mi se para cu adevarat utila, pe masura ce numarul serviciilor suportate a crescut.

IFTTT (if this than that), pentru cei care nu stiu, permite crearea unor asa-numite retete. In functie de o anumita conditie, se declanseaza o actiune. Ambele componente ale retetei au parametrii proprii care pot fi configurati manual, ceea ce presupune anumite cunostinte elementare. Retetele pot viza atat servicii online, cat si aplicatii sau setari mobile. O reteta simpla predefinita poate sincroniza imaginea de profil pe care o ai pe Facebook, cu cea de pe alte site-uri. Pe partea de mobile, poti, de exemplu, activa o reteta prin care sa dai telefonul pe silent cand ajungi la birou.

Aceste retete ruleaza la numite intervale de timp si verifica daca sunt indeplinite conditiile alese, caz in care sunt declansate actiunile specificate.

Retete combinate pentru colectarea informatiilor
Folosesc foarte mult Feedly si Twitter pentru a fi la curent cu noutatile si a alege subiectele importante pe care sa le scriem. Feedly este deocamdata cel mai bun urmas al lui Google Reader, iar Twitter, daca separi ceea ce te intereseaza de zgomotul inerent unei retele sociale, este o sursa importanta de informatii mai ales daca vrei sa fii pe faza si sa reactionezi rapid. Asta in primul rand pentru ca Twitter nu te pacaleste cu un algoritm de rankare ce stabileste dupa criterii proprii ce e important pentru tine, ca Facebook, ci pastreaza ordinea cronologica a postarilor.

Aceste informatii, o data selectate, trebuie grupate intr-un loc. Acest loc pentru mine este Google Docs, pentru functia de colaborare in timp real. Si in loc de un du-te vino cu copy paste-uri, am pus la punct, cu o insiruire de doua retete, un proces automat.

20140624-130414-47054910.jpg
Prima reteta imi trimite in Feedly, la Saved for later, toate posturile la care dau Favorite pe Twitter. Cea de-a doua imi trimite intr-un tabel de Google Docs ales de mine toate item-urile salvate in Feedly, adica inclusiv cele venite din Twitter prin prisma primei retete.

Parametrii care insotesc actiunea si conditia unei retete imi permit sa aleg modul in care sursele colectate vor fi grupate. Pot sa aleg in ce document sa fie inserate informatiile, pot sa aleg in ce coloane din tabel sa apara si pot sa aleg si ce informatii de fie trase in tabel (titlu, URL, continut etc.).

Cum se traduce asta in productivitate? Pai, o data configurate retele, este suficient un singur click (sau tap pe tableta) in locul unei actiuni de vreo 30 de secunde. De tinut cont ca vorbesc de actiuni repetitive, adica cele 30 de secunde se inmultesc cu cateva zeci in fiecare zi.

IFTTT poate automatiza actiuni pe care le facem manual folosind diverse aplicatii web si retele sociale. Pe langa productivitate, cu IFTTT putem “adauga” functii serviciilor pe care le folosim. De exemplu, putem adauga remindere anumitor mail-uri din Gmail prin trimiterea automata a acestora la Google Calendar. Posibilitatile sunt limitate doar de serviciile pe care le folosesti si cele suportate de IFTTT.

De ce prefer Twitter

Adevarul e ca imi place sa fiu in control, sa-mi ordonez si sa-mi organizez informatia, task-urile si însemnările, sub forma si prioritatile pe care le consider eu potrivite. Nu-mi place aruncatul la grămadă si nu-mi place să fiu forțat să adopt un mod considerat de altcineva ca fiind potrivit pentru mine, când, de fapt, nu prea e așa.

Cam asta e diferența dintre Facebook si Twitter.

Facebook te supune unui amalgam de algoritmi mai mult ori mai puțin inspirati si conținut nesolicitat sau nepotrivit. Mult zgomot, putine posibilitati de ordonare si pseudo optiuni de sortare. Vreau sa vad ce au facut/spus/pozat/aberat prietenii mei in ultima vreme, nu vreau un algoritm care sa-i amestece si sa-i scoata la suprafata pe cei care crede el de cuvinta. Daca vreau un algoritm prost, care sa incurajeze spam-ul, intru pe Google.

Dati un refresh sau reveniti pe wall dupa ce ati intrat in orice alta sectiune de pe Facebook, sa vedeti cum se schimba posturile si ordinea in care acestea sunt afisate, cum Facebook stabileste pentru voi ce trebuie sa vedeti. Well, eu nu vreau asta.

Twitter e ca un oraș mic si curat de provincie, unde ai timp sa-ti pui ordine in gânduri, fara sa-ti fure ochii o reclama imensa. Stii ca singura ordine este cea cronologica, iar tweet-urile promovate nu te exaspereaza (cel putin deocamdata). Nu te pierzi intre pagini, grupuri, like-uri, evenimente si alte entitati agasante. E simplu, corect si-ti permite sa te focusezi (scuzati englezismul dar imi place cuvantul asta) pe ceea ce te intereseaza.

Dai follow cui vrei, fata sa-ti pese daca vei fi urmarit la randul tau, iti creezi liste pe domeniile care te intereseaza, cu oamenii cei mai interesanti din acele domenii si il poti folosi ca o sursa metodica de informare, nu ca o pierdere timp in care nu ai niciun cuvant de spus.

Buttom line, pe Twitter nu intru sa pierd vremea, intru sa ma informez. Cu pierdutul timpului se ocupa destul de bine Facebook.

Cu ajutorul catorva extensii, twitter.com e cel mai bun client de Twitter (update)

logo-twitterToti clientii de Twitter sug la anumite capitole. Fiecare are una sau mai multe hibe suficient de importante ca sa ma nemultumeasca. Inclusiv preaslavitul TweetDeck care trebuia neaparat dezvoltat in Adobe Air.

Daca nu te deranjeaza sa-l tii deschis in browser non-stop (Pinned tab), twitter.com se poate dovedi cel mai bun client de Twitter. Stiu, fiind site-ul oficial e impropriu spus client. Dar cu ajutorul unor extensii, twitter.com poate elimina nevoia vreunui client.

Ma refer aici la Google Chrome, dar si Firefox are extensii care fac acelasi lucru. In functie de ce pretentii ai, poti folosi mai putine sau mai multe extensii care extind functionalitatea lui twitter.com. Eu m-am oprit la:

[ad#ad-1]

  • favicon-alertsFavicon Alerts – extensie care afiseaza pe favicon-ul tab-urilor numarul de tweet-uri noi
  • goo.gl URL Shortener – pentru share de link-uri; suporta shortcut-uri de tastatura – de exemplu, eu mi-am configurat ALT+T pentru a posta pe Twitter pagina pe care sunt
  • Retweet Old School – pentru ca uneori am nevoie sa adaug o opinie proprie la RT-urile pe care le dau
  • Twitter Notifier – notificari pentru reply-uri si mesaje directe, pentru ca twitter.com nu are asa ceva
  • Twitter Filter – poti ascunde tweet-uri neinteresante plecand de la cuvinte cheie sau de la autori

Exista si extensii care ofera la pachet mai multe functii aditionale pentru twitter.com. De exemplu, Power Twitter for Google Chrome permite, printre altele, upload-ul imaginilor direct de pe site-ul oficial.

Gasesc mult mai simpla si mai eficienta folosirea in acest fel a lui twitter.com, decat un client dedicat sau unul de Google Chrome.

TweetDeck: shortcut-uri de tastatură

Nu sunt mulţumit pe deplin de niciun client de Twitter, deşi am încercat multe. Nu am suferit TweetDeck mult timp. Într-un final, m-am resemnat cu ideea că nu există altul mai bun, care să ofere suport pentru liste.

[ad#ad-1]

În afară, pentru a lua în considerare un client de Twitter, trebuie neapărat să existe suport pentru shortcut-uri de tastatură. Nu suport pierd timpul cu mouse-ul, când mi-e mult mai simplu să dau comenzile direct din tastatură.

TweetDeck stă destul de bine la capitolul shortcut-uri. Are combinaţii pentru cele mai importante funcţii:

  • săgeÅ£ile pentru a naviga vertical ÅŸi lateral, între mesaje ÅŸi liste
  • C pentru a deschide căsuÅ£a de scriere a unui mesaj nou
  • Esc pentru a închiderea ferestrelor pop-up
  • Space pentru HUD (Heads-Up-Display)

tweetdeck

[ad#ad-0]

HUD este o fereastră cu comenzi elementare care apare când apeşi spacebar-ul, având selectat un mesaj. În HUD există patru comenzi: reply, retweet, DM şi favourite. Aceste funcţii au fiecare câte un shortcut atribuit: A, S, D, F – în ordinea enumerării. Pot fi folosite şi cu săgeţi – enter.

Ar mai fi fost utile ÅŸi alte shortcut-uri, pentru alte comenzi. De exemplu, aÅŸ fi apreciat una pentru upload-ul ÅŸi link-uirea imaginilor.

Liste versus follow pe Twitter

[ad#ad-1]

Că tot eram la capitolul reţele sociale, am una cu Twitter. Îmi place Twitter. E fun în măsura în care te învârţi în cercurile potrivite şi ştii pe cine să urmăreşti şi pe cine nu.

Şi nu, nu sunt expert în Twitter deşi am încercat zeci de clienţi şi diverse alte aplicaţii. Îmi place însă un lucru, mai nou: listele.

Am descoperit, poate mai târziu decât alţii, că nu trebuie neapărat să dai follow cuiva pentru a-l urmări. Este suficient să-l adaugi într-o listă şi să foloseşti un client care suportă liste. Gen TweetDeck.

[ad#ad-0]

Aşa se face că eu, deşi am dat follow la doar nouă oameni, în realitate sunt cu ochii pe câteva zeci de twitterişti. Şi sunt şi câteva avantaje din toată treaba asta.

  • Spre deosebire de follow, strategia cu listele este mult mai puÅ£in stresantă. Nu eÅŸti bombardat cu update-uri în feed-ul principal.
  • PoÅ£i organiza listele în funcÅ£ie de priorităţi.
  • PoÅ£i dezactiva notificările pentru listele mai puÅ£in importante.
  • Listele mai puÅ£in importante le citesc doar când chiar am timp.

Aşa că între liste şi follow alegerea mea e clară: liste. E mult mai eficient şi mai inteligent aşa. Dacă nu ai apucat până acum, ar trebui să-ţi aloci 5 de minute şi să-ţi organizezi listele de Twitter. 5 de minute pierdude acum vor însemna zeci de minute câştigate pe viitor.

twitter-icon

Cate retele sociale sunt prea multe?

[ad#ad-1]

Când au auzit de Google Buzz, prima reacţie a multora a fost ceva de genul: “Altă reţea, frate?. Nu ne ajunge Facebook, Twitter şi restul? Acum mai stăm şi pe o reţea Google?”

Adevărul este că e loc pentru mai multe reÅ£ele sociale. Iar dacă nu e, se face. A fost era Hi5. Bine, la români Hi5 încă e în vogă. Apoi a venit epoca My Space. Acum trăim în lumea Facebook – Twitter. Mai mult Facebook decât Twitter, dar astea sunt amănunte.

Reţelele sociale sunt ca un virus căruia nu poţi să te opui. La început strâmbi din nas, refuzi să cedezi, dar până la urmă cazi pradă curiozităţii. Ori tentaţiei. E lucru verificat. Şi cei mai îndărătnici introvertiţi cedează într-un final. Nu dau exemple.

În exact aceeaşi ordine de idei, Google a gândit corect din punctul de vedere al vânzătorului. Loc pentru produs este, clienţi există. De ce să nu lanseze şi Google o struţo-cămilă socială?

[ad#ad-0]

Nu mi se pare o problemă că sunt multe reţele sociale. Socializarea e una dintre cele mai bune de muls vaci. E normal să se bată toți “marii” în reţele sociale.

Nu mi se pare anormal nici să ai conturi pe 50 de reţele sociale. Îţi place Facebook? Stai pe Facebook. Îţi place Twitter? Ciripeşte. Etc, etc.

Mi se pare însă aiurea să te plângi că sunt prea multe reţele sociale. Nu înţeleg, care e problema că sunt prea multe? Cine te obligă să le foloseşti pe toate? Nu ai văzut link-ul Turn off Buzz din Gmail?

Dacă intri pe 50 de reţele şi te plângi că sunt prea multe, tu ai o problemă. O problemă de atitudine, de identitate şi de judecată. Dacă intri pe 50 de reţele şi faci faţă, bravo ţie.

redsocial