Aventuri cu cărți elecronice

DRM-ul e una dintre cele mai mari porcării care au fost inventate pentru protejarea drepturilor de autor. E o porcărie în domeniul filmelor, al muzicii și e o porcărie mult mai mare în cazul cărților.

Am cumpărat un ebook de la un magazin online, fără să mă gândesc cât timp voi pierde până voi reuși să îl citesc pe tabletă.

Când cumperi un ebook, ți se trimite pe mail un link de unde poți să descarci un fișier .acsm, care nu este decât un link către cartea propriu-zisă în format epub.

Cartea respectivă este protejată prin DRM. DRM-ul este dezvoltat de simpaticii de la Adobe. Așa că, pentru a descărca un ebook protejat prin DRM folosind fișierul-link cu extensia .acsm îți trebuie un program făcut de Adobe. Se numește Adobe Digital Edition și are versiune de Windows, iOS și Android.

După ce te prinzi de toate astea, te lovești de descărcatul epub-ului. De fiecare dată când încercam să-l descarc, atât pe Windows, cât și pe iOS, primeam eroarea de mai jos.

A mers într-un final cu Opera de Windows. Cu Chrome de Windows, Chrome de iOS și Safari de iOS mi-a dat de fiecare dată acea eroare. Nu știu de ce, dar, aparent, e o problemă de browser.

DRM-ul are rolul de a limita numărul device-urilor pe care este deschis un ebook. Cartea pe care am luat-o eu poate fi citită pe maxim 6 dispozitive.

DRM-ul poate fi dezactivat. Există destule programe care fac asta, dar am vrut să urmez calea standard, cum ar trebui să se chinuie un utilizator corect.

Ca să o transfer pe tabletă, mi-am călcat pe inimă și am instalat iTunes, program care ar trebui interzis prin lege. Însă, surpriză! iBooks nu recunoștea fișierul. Cartea apărea în aplicație, dar nu putea fi deschisă. Aparent, Apple nu dă doi bani pe DRM-ul Adobe. De ce ar susține cumpărarea ebook-urilor din alte surse, decât propriul magazin?

Așa am ajuns la Google Play Books. Aplicația nu e la fel de simpatică precum iBooks, dar nu doar că deschide cărțile cu DRM, dar și copierea cărților pe tabletă e mult mai simplă: urci fișierul pe site, dintr-un browser de PC, după care intri în aplicație pe tabletă și alegi să o salveze local pentru a o putea citi offline.

Asta a fost povestea pe scurt. Eu am pierdut vreo două ore din momentul în care am dat comanda până când a putut deschide cartea pe tabletă. Evident, că îmi pierdusem cheful s-o citesc după toate astea.

Ca de obicei, Apple nu sunt proști. Nesuferiți, clar. Acum, dacă stau să mă gândesc, aș da bucuros 7 euro în iTunes, ca să citesc cartea în iBooks, fără toată bătaia asta de cap, decât 19 lei, cât m-a costat cumpărând-o dintr-un magazin online, care, de fapt, nu poartă nicio vină.

Mai bine închizi ochii și deschizi buzunarul la puțină manipulare, decât să investești nervi și timp într-o chestie stupidă care n-ar fi trebuit să existe de la bun început.

De ce e dispusă Microsoft să ofere Windows gratuit 

De puțin mai bine de un an, de când e Satya Nadella a devenit CEO, Microsoft pare o companie profund transformată, cu o filosofie schimbată și, per ansamblu, mult mai pozitivă în tot ceea ce face.

Omul a zis, când a fost înscăunat, că prioritățile companiei vor fi serviciile și mobile-ul. Și nu doar că s-a ținut de cuvânt, dar s-a mișcat repede și a luat chiar decizii importante în acest sens. 

Am tot văzut în ultimul an cum Microsoft a lucrat de zor și a lansat versiuni noi și update-uri majore ale aplicațiilor sale mobile pe principalele platforme, neglijând chiar Windows Phone pentru a fi cât mai prezentă pe Android și iOS. Suita Office și clientul de mail Outlook sunt doar două exemple. La fel s-a întâmplat și cu o parte a serviciilor online. Mai puțin Bing.

Dar marea revelaÈ›ie este noua abordare pe care Microsoft o are vis-a-vis de Windows. Faptul că Windows 10 va fi un update gratuit pentru o mare parte a utilizatorilor, inclusiv pentru cei care folosesc variante piratate, spune multe despre cât de departe este dispus să meargă Nadella, cu sprijinul lui Gates. Iar mie unul mi se pare că pentru Gates este un “I bet my company on it” reloaded.

Windows va fi locomotiva care va trebui să tragă după ea vagoanele Microsoft: online-ul, mobile-ul și restul. Acestea din urmă vor trebui să livreze utilizatorului avantaje unice, pe care concurența nu le poate strecura așa ușor pe PC. Va trebui să fie ceva care să-i comunice în clar celui care folosește Windows pe PC ce beneficii importante va avea dacă la sistemul de operare Microsoft pe care îl folosește (gratuit) atașează și alte produse Microsoft: o suită Office pe bază de abonament, un telefon / o tabletă în care găsește imediat fișierele și aplicațiile pe care le are pe PC, un motor de căutare aflat la un click distanță de taskbar, un client de mail, un serviciu de stocare online și altele. Totul ramificându-se de la Windows. De la Windows-ul de pe PC.

Cu ocazia asta Microsoft își va recăpăta și aura pozitivă. Acea imagine de companie care e de partea utilizatorului pe care Google a pierdut-o și pe care Apple nu a avut-o niciodată cu adevărat.

Windows usability question

power-win7[1]De ce ai pune doua link-uri, unul sub altul, care duc in acelasi loc, intr-un sistem de operare?

Cand dai click pe baterie, in Systray, langa ceas, in Windows 7, pentru a schimba profilul de consum sau a modifica ceva la setarile avansate de power, sunt afisate doua link-uri: “Adjust screen brightness” si “More power options”. Ambele duc in acelasi loc: sectiunea Power options din Control Panel. De ce?

[ad#ad-1]

Un principiu simplu de usability: taskbar-ul sta mai bine sus

win-7-taskbar

[ad#ad-1]

Utilizatorii obişnuiţi nu fac prea multe schimbări. Ei nu-şi bat capul cu setări şi opţiuni. Dacă Microsoft a pus taskbar-ul jos, jos rămâne. Omul se obişnuieşte aşa şi devine reticent la orice schimbare, cât de mică.

O lege nescrisă de ergonomie spune că cel mai bun plasament al elementelor de interfaţă este acela care dispune o distanţă cât mai scurtă de mişcare a cursorului. Cu alte cuvinte, să nu te facă pe tine, utilizatorul, să îţi plimbi cursorul pe ecran într-o veselie.

Acestea fiind spuse, mă întreb: oare plasamentul default al taskbar-ului de Windows, nu ar trebui să fie sus, ca în alte sisteme de operare?

[ad#ad-0]

Cele mai accesate elemente ale interfeţei grafice unui sistem de operare sunt taskbar-ul şi butoanele de pe title bar-ul ferestrelor. Pentru a optimiza mişcarea cursorului, taskbar-ul trebuie să fie aproape de titlul ferestrelor.

Când ţii taskbar-ul jos, ca să schimbi un program (făcând abstracţie de faptul că am putea folosi tastatura) trebuie să duci cursorul în partea de jos a ecranului. Apoi, ca să închizi o fereastră, sau să o minimizezi de la buton, trebuie să parcurgi toată axa verticală.

Daca taskbar-ul ar fi sus, în aceeaşi situaţie, ai plimba infinit mai puţin cursorul pe ecran. Practic, în cea mai mare parte a timpului, cursorul ar sta în partea superioară a ecranului.

O altă justificare în sprijinul acestei idei este dată de browser-ul web. Bara de tab-uri din browserele web este şi ea plasată sus. La fel, distanţa parcursă de cursor între taskbar şi bara de tab-uri ar fi minimă în cazul în care taskbar-ul ar fi poziţionat sus.

Cum pentru mulţi utilizatori browser-ul este unul dintre cele mai folosite, sau chiar cel mai folosit program, judecând strict din punct de vedere ergonomic, este chiar indicat să ţii taskbar-ul sus.

Aşadar de ce n-a mutat până acum Microsoft taskbar-ul sus? Probabil pentru a evita alte critici de genul “iar au copiat ăștia Apple”.

O idee pentru Microsoft – uninstall la un click distanta

Sa fiu sincer, m-am cam săturat de sistemul de dezintalare a programelor din Windows. De ce trebuie să intru neapărat în Control Panel ca să dezinstalez un program? Mai ales că, eu unul, instalez şi dezinstalez destul de multe programe pe care le testez.

Aş vrea ca Microsoft să ia în calcul următoarea soluţie alternativă de dezinstalare a programelor: dai click drepta pe un shortcut (indiferent unde e el – meniul start, desktop etc.) şi alegi Uninstall din meniul contextual.

[ad#ad-1]

Una la mâna, mi se pare logică soluţia. În Symbian S60 e suficient să dai backspace pe un shortcut pentru a dezinstala o aplicaţie. A doua la mână, nu cred că e deloc dificil de impementat.

Steve-Ballmer

Windows 7 – dim the display

Windows 7 stie sa scada treptat nivelul luminozitatii ecranului. Exact ca un telefon. Dim the display este o optiune noua fata de Vista care apare in Windows 7 la Power Options. La fel ca si pentru celelalte doua optiuni (stingerea ecranului si intrarea in standby), se poate specifica un timp dupa care sa inceapa scaderea luminozitatii. Evidet, aceste optiuni sunt valabile doar pentru laptopuri si netbook-uri.

Pe cat bune sunt aceste functii noi pe care le descopar pe parcurs in Windows 7, pe atat de mult realizez ca ele ar fi trebuit sa faca parte din Window cu mult timp in urma. Ca si faptul ca in Windows 7 poti sa schimbi ordinea ferestrelor din taskbar cu un simplu drag&drop.

Si nu, nu fac PR pentru Microsoft cum m-au acuzat unii. Cel putin nu pe bani. 😛

windows7-dim-the-display